Gândurile

Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Nu se face nimic din viaţa omului care nu trece prin gând. De aceea, toată grija celui care vrea să-şi curăţească sufletul trebuie să fie grija de a-şi curăţa mintea de gândurile cele rele şi de toate înfăţişările răului câte sunt în gând.

Aici este toată cheia vieţii sufleteşti şi toată cheia curăţirii sufleteşti, şi anume să-ţi faci rânduială în minte.

Ar trebui să ne îmbogăţim mintea cu cât mai multe gânduri plăcute lui Dumnezeu, cu gândurile care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Şi astfel de gânduri găsim în primul rând în Sfânta Scriptură, apoi găsim în cărţile de îndrumare duhovnicească, dar mai ales în sfintele slujbe. Aşa că e de mare importanţă să luăm parte la sfintele slujbe, ca să ni se îmbunătăţească gândirea şi ca să avem o comoară de gânduri bune, care după aceea izvorăsc din inima noastră.

Deznădejdea

Chiar şi în situaţii disperate, un om credincios nu-şi pierde firea, nu-şi pierde credinţa, nu se ia la harţă cu Dumnezeu pentru că ştie că la cârma vieţii sale stă Purtătorul său de grijă. Dumnezeu poate răsturna oricând situaţia. Avem nevoie de mai multă credinţă.

Neliniştea, tulburarea, îngrijorarea, neîncrederea, temerea, toate acestea sunt nişte manifestări de necredinţă.

Sunt oameni care sunt îngrijoraţi mereu ce va fi mâine, se gândesc mereu ce va fi, cum va fi, ce va fi cu copiii noştri… . De ce au oamenii astfel de zdroabe sufleteşti? Pentru că nu-s tari sufleteşte, nu au credinţă în Dumnezeu, n-au credinţa că nu se poate întâmpla nimic în lumea aceasta decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu, cu ştirea şi cu voia Lui. Un om credincios are siguranţă. De ce are siguranţă? Pentru că ştie că nu-i singur în această lume şi că nu omul hotărăşte tot ce se întâmplă în lumea aceasta, ci Cel Care hotărăşte este Dumnezeu.

Familia emigrantă

Părintele Arsenie Boca zicea că în Vest e mai bine pentru trup, iar în România e mai bine pentru suflet.

Sunt unii care şi-au destrămat familiile prin faptul că au fost despărţiţi, unul dintre soţi a rămas în ţară, celălalt a plecat departe, a stat vreme îndelungată, s-au creat alte relaţii. În felul acesta nu e bine. Cel mai bine este, dacă cineva are familie, să meargă cu familie cu tot sau, dacă nu poate merge cu familie cu tot, să nu meargă. Familia nu-i bine să fie despărţită.

Păcat sau patimă?

Păi, prima dată dacă fumezi o ţigară este păcat, iar dacă fumezi mai multe, e patimă. De ce? Pentru că este o practică nejustificată în existenţa umană. Nu-i ca şi când ai mânca. Este o treabă în plus şi nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu fumatul.

La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun că ţin posturi, se roagă, dar şi fumează. Şi le spun: „Da, numai că pe acestea toate le şi afumi”. Eu nu le dau dezlegare celor care fumează.

Biserica

Biserica, înţeleasă ca locaş de închinare, este cerul de pe pământ. Noi credem în existenţa cerului celui mai presus de lume, dar ştim că există unul şi pe pământ. Iar cerul cel de pe pământ este locaşul lui Dumnezeu, Sfânta Biserică. Pentru că în Sfânta Biserică se fac lucruri cereşti, se fac sfintele slujbe, se face Sfânta Liturghie, săvârşindu-se Sfânta Jertfă, iar acestea sunt lucruri cereşti. Nu poate ajunge cineva în cerul mai presus de lumea aceasta decât în măsura în care ia parte la slujbele dumnezeieşti în cerul cel de pe pământ.