Pelerinaj la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Essex

În zilele 17-19 septembrie, un grup de 13 persoane din Parohia Zaragoza am avut bucuria de a participa la pelerinajul şi conferinţele duhovniceşti organizate de Fraternitatea Tinerilor Ortodocşi din Marea Britanie. Au mai participat tineri din diverse parohii ale Mitropoliei: din Spania – Zaragoza, Huesca şi Bilbao – Franţa, Irlanda, Belgia, Germania, Italia şi Olanda.

Ziua de sâmbătă am petrecut-o în rugăciune, într-un “colţ de rai”, la mănăstirea de la Essex. Am fost primiţi cu multă căldură, şi mare ne-a fost bucuria când am aflat că aici se nevoiesc 5 monahii românce.

Mănăstirea “Sf. Ioan Botezătorul¨ este situată în ţinutul Maldon din Essex, Anglia şi aparţine de Patriarhia Ecumenică (stavropighie patriarhală).

Viaţa mănăstirii este strâns legată de Arhimandritul Sofronie Saharov (ucenicul Sf. Siluan Athonitul), care în 1959 întemeiază prima obşte monahală din aceste ţinuturi. În prezent, în mănăstire se nevoiesc 25 de monahii şi 13 monahi, de 15 naţionalităţi diferite. Ei locuiesc separat, dar participă împreună la slujbe şi la ascultări.

Tipicul mănăstirii, constând din repetarea rugăciunii lui Iisus timp de aproximativ două ore pe zi în biserică şi slujirea Sf. Liturghii de patru ori pe săptămână este inspirat din experienţa stareţului Sofronie în Muntele Athos.

După prezentarea mănăstirii, am mers să ne rugăm la mormântul părintelui Sofronie, al maicii Elisabeta şi al părintelui Symeon, un elveţian convertit la ortodoxie. Momentele cele mai emoţionante au fost când ne-am închinat la o părticică din moaştele Sf. Siluan Athonitul, care au fost scoase spre închinare în timpul oficierii acatistului Sfântului.

După prânz, au urmat două conferinţe: “Rugăciunea în învăţătura Sf. Siluan”, susţinută de Maica Magdalena, şi “Rugăciunea în învăţătura Părintelui Sofronie” susţinută de Părintele Zaharia.

Astfel, de la Sf. Siluan am învăţat “să ne ţinem mintea în iad şi să nu deznădajduim”, să luptăm pentru smerenie şi să ne rugăm curat. “Dacă rugăciunea ta e curată, eşti teolog”, spunea Sf. Siluan, care a trăit această experienţă, a ştiut ce este teologia ca vedere a lui Dumnezeu. Mintea care n-a cunoscut niciodată curăţia, care nu a contemplat lumina veşnică, poate ajunge doar la o cunoaştere limitată. Încercările de a-L cunoaşte pe Dumnezeu trec dincolo de lumea conceptelor şi a reprezentărilor vizuale şi ne înalţă în planul ceresc. Aici mintea nu numai gândeşte, ci şi simte prezenţa Creatorului şi doreşte nesfârşita comuniune cu El. Prin cunoaştere, Sfântul Siluan nu înţelegea nici teoriile gnostice, nici speculaţiile teologice, ci experienţa comuniunii, experienţa unirii reale cu Lumina Dumnezeiască.

De la Arhimandritul Sofronie am învăţat că temeiul vieţii duhovniceşti este pocăinţa, că în frica lui Dumnezeu şi în lucrarea poruncilor se cuprinde toată înţelepciunea şi toată mistica, adică taina. Că rugându-te, întotdeauna trebuie să te conştientizezi ca păcătos, că la contemplare omul este adus de harul dumnezeiesc după pocăinţă, după o mare şi adâncă smerenie; că pentru dumnezeiasca înfiere, calea este pocăinţa, că dragostea lui Dumnezeu vine după frica lui Dumnezeu, o frică atât de puternică încât omul se simte ca şi pironit.

După o pauză scurtă, în care ne-am bucurat de binecuvântările Parintelui Zaharia şi de iconiţele cu Sf. Siluan împărţite tuturor de către maici, am mers la slujba Privegherii (vecernia şi utrenia) oficiată în limbile engleză, greacă, rusă şi română.

La plecare maicile şi părinţii ne-au condus, învăţându-ne prin propriul exemplu că bucuria duhovnicească şi dragostea necondiţionată pentru aproapele sting regretul despărţirii.

Pentru toţi cei care au vizitat mănăstirea, a fost un prilej de regăsire cu Dumnezeu şi cu ei înşişi , trăind cu intensitate fiecare clipă petrecută în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, conştientizând astfel adevărata frumuseţe a lumii, o frumuseţe care nu ar fi existat dacă nu ar fi avut ca temelie iubirea, credinţa şi rugăciunea.

Ziua de duminică am petrecut-o în rugăciune, participând la Sf. Liturghie  oficiată la Parohia română “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Londra.

După prânz, ne-am bucurat de poveţele duhovniceşti în cadrul conferinţei “Rugăciunea – limba inimii”, la care au participat  Laurenţiu Dumitru, teolog şi  publicist, Părintele Arsenie din Germania şi Pr. Silviu Pufulete, parohul de la Londra.

Ne-am întors acasă cu sufletele luminate, împărtăşind şi apropiaţilor bucuriile şi binecuvântările primite de la Essex şi Londra şi mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem în acele locuri binecuvântate.

Au consemnat Marinela PRICOP
şi Gabriela FILIP

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: