Deniile din Săptămâna Patimilor, pregătire pentru Înviere

denii

Deniile sunt slujbe care se săvârșesc începând cu seara Floriilor, pana în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamna priveghere sau slujbă de noapte. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru ca ele se săvârșesc seara, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopții…”.

Denia cuprinde cântări și rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paști (cântările „Iată, Mirele vine…”, „Cămara Ta, Mântuitorule”, „Când slăviți ucenici…”).

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. El este o pre-închipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pildă dată omului, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Marți se face pomenirea celor zece fecioare, dintre care cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut și candelă și ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei reprezinta evlavia însoțită de milostenie.

Miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos, pe treizeci de arginți.

Joi este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească a lui Iisus și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specifice deniei de joi seara sunt citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.

În Vinerea Mare se face pomenirea Sfintelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului care s-a pocăit. În dimineața acestei zile, se scoate Sfântul Epitaf din Sfântul Altar și se așează pe o masă  în mijlocul bisericii. Sfântul Epitaf este o pânză pe care este pictată sau brodată punerea în mormânt a Mântuitorului. Potrivit tradiției, credincioșii săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, apoi trec pe sub masa pe care este așezat. Seara se oficiază Prohodul Domnului, în timpul căruia se înconjoară biserica în procesiune cu Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf.

epitaf 2

În Sâmbăta Mare prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiți.

Sâmbătă seara, începe Slujba Învierii, cu chemarea preotului: Veniți de luați lumină!  Ajunși în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișam, să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le„.

Adrian Cocosila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: