Pelerinaj Grecia, ziua a șaptea

Joi, 27 octombrie 2011, ziua Sf. Dimitrie Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor, este și cea de-a șaptea zi a pelerinajului în Grecia. Ne aflăm la Kalabaca, unde vizităm Marea Meteoră, prima mânăstire întemeiată aici de Cuviosul Antonie, în jurul anului 1340. Mânăstirea, cu hramul Schimbarea la Față, se află pe cea mai înaltă și mai mare stâncă meteoritică, la o înălțime de aprox. 600 m., într-un peisaj care taie respirația vizitatorilor. La intrare vedem Turnul cu năvod, care servea ca „lift” pentru monahii și vizitatorii care voiau să urce la mânăstire.

În biserică se păstrează moaștele Sfântului Cuvios Antonie, ctitorul, și ale Cuviosului Ioasaf, fost împărat bizantin, al doilea ctitor al Mânăstirii.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul aflată pe catapeteasmă, este apreciată drept unicat în iconografia ortodoxă. Maica Domnului este reprezentată ca Împarateasă, cu coroniță și veșmânt roșu, cu flori în mâna dreaptă și un spic de grâu în stânga, simbol al grânelor din care se face prescura. Mântuitorul nu este înfățișat ca un prunc în brațele mamei, așa cum se obișnuiește, ci în picioare, înveșmântat ca un prinț.

Ne desprindem cu greu de Meteora și pornim spre Igoumenitsa, de unde luăm ferry-boat-ul spre insula Corfu sau Kerkyra, cum spun grecii. Cum drumul este destul de lung, ne întărim sufletește citind în autocar acatistul Sfântului Ierarh Spiridon. Călătoria cu vaporul durează o oră și jumătate, timp în care ne bucurăm de priveliștea minunată a mării albastre și a insulelor pe unde trecem. În Corfu, vizităm mai întâi orașul Paleokastritsa, cu Mânăstirea închinată Maicii Domnului, aflată pe culmea unui deal care se sfârșește în mare. La Mânăstire întâlnim un arhimandrid argentinian, părintele Macarios, care ne primește cu multă căldură și ne spune câteva lucruri despre mânăstire. Aflăm că sunt cinci viețuitori, 4 arhimandriți și un ieromonah, și că se slujește Sf. Liturghie în fiecare zi. Aici este și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care în trecut a scăpat Mânăstirea de la un atac al turcilor.

Ne întoarcem în Kerkyra și vizităm biserica Mitropoliei, chiar la vremea în care se slujește Vecernia. Ne închinăm la moaștele Sfintei Teodora împărăteasa, cea care a contribuit decisiv la restabilirea cultului sfintelor icoane, în secolul al VIII-lea.

Ajungem apoi la Biserica Sfântului Ierarh Spiridon, cel atât de iubit de credincioșii greci și români. Sfântul Spiridon s-a născut în insula Cipru, în anul 270. A fost mai întâi păstor de oi. A fost căsătorit, dar murindu-i soția, a intrat în mânăstire, ajungând mai târziu episcop. Încă din timpul vieții sale a fost făcător de minuni. A participat la Sinodul I Ecumenic, din anul 325, când a săvârșit o minune în fața unui filozof care nu credea în Sfânta Treime. Sfântul Spiridon a luat o cărămidă în mână și, rugându-se lui Dumnezeu, partea de sus a cărămizii a început să ardă, apa să curgă în jos, iar lutul a rămas în mâna sfântului. Astfel el a arătat că, deși este una singură, cărămida este formată din apă, foc și lut sau pământ. Tot așa și Dumnezeu este Unul în Ființă, dar în trei ipostasuri sau persoane – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Sf. Spiridon a murit în anul 348, fiind îngropat la Trimitunda, în Cipru. După căderea Constantinopolului sub turci, moaștele sale au fost duse mai întâi în Serbia, apoi în Insula Corfu, unde au rămas până astăzi. Sf. Spiridon continuă să facă minuni, cea mai mare fiind aceea că se arată cu trupul celor care îl cheamă în ajutor. Uneori moaștele sale lipsesc din raclă, în chip minunat, iar când se întorc, sunt prăfuite și papucii sfântului sunt tociți. De aceea, în fiecare an acești papucei sunt schimbați cu unii noi, care și ei se vor prăfui și se vor toci până în anul următor. Din pricina acestei minuni, Sf. Spiridon mai este numit și sfântul călător sau umblător.

Și la biserica Sf. Spiridon am ajuns în vremea vecerniei, la sfârșitul căreia am avut parte de o mare binecuvântare: preotul ne-a deschis racla cu sfintele moaște special pentru grupul nostru, deoarece regula este ca după vecernie racla să nu mai fie deschisă. Ne-am închinat cu toții și am rostit și o ectenie, pomenind toate pomelnicele care ne-au fost date de credincioșii din Zaragoza și de cei prezenți la pelerinaj. La sfârșit primim și câte o părticică din materialul de la papuceii sfântului, ca să ne însoțească cu binecuvântare în drumurile noastre.

După Vecernie pornim spre Perama, o stațiune pe malul mării, unde ne cazăm la hotelul Olympus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: