Pelerinaj Grecia, ziua a opta

În dimineața zilei de vineri, 28 octombrie, avem din nou parte de o surpriză: ne trezim într-un peisaj de vis, la țărmul mării, acolo unde se află hotelul nostru. În seara dinainte, fiind deja întuneric când am ajuns, n-am putut vedea mare lucru, dar odată cu răsăritul soarelui ne umplem din nou privirile și sufletele de frumusețea pe care Dumnezeu a răspândit-o din belșug pe tărâmurile grecești. După micul dejun mergem în port și ne îmbarcăm pentru Igoumenitsa, de unde ne continuăm drumul spre Patra. Ajungem la Biserica Sfântului Apostol Andrei, o catedrală imensă, cea de-a doua ca mărime din Balcani, după catedrala Alexandru Nevski din Sofia. Așa cum știam deja, „Sfântul Andrei nu este acasă”, pentru că moaștele sale au fost duse spre închinare în România. Ne închinăm însă la o părticică din crucea în formă de X pe care a fost răstignit Sf. Apostol Andrei, și la icoanele frumoase din interiorul bisericii. Catedrala ne inspiră măreție nu numai prin dimensiunile ei, dar și prin pictura magnifică și superbul candelabru central. Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie, era din satul Betsaida, fiind pescar, ca și fratele său Petru. A fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătoruk, după care i-a urmat lui Hristos, aducându-l la apostolie și pe fratele său, Simon Petru. După Înălțarea la cer a Mântuitorului și după Pogorârea Sfântului Duh, Sfântului Apostol Andrei i-au căzut sorții să propovăduiască Evanghelia în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, adică în Dobrogea noastră. A adus pe mulți la credința creștină, ajungând în Peloponez, în orașul Patra. Aici a primit moarte de mucenic, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci Crucea Sfântului Andrei.

Plecăm spre Atena, dar în drum ne abatem prin localitatea Loutraki, unde se află Mânăstirea Sf. Patapie. Urcăm pe un deal foarte înalt și avem parte de ceva senzații tari: drumul este destul de îngust, într-o parte avem dealul, în cealaltă prăpastia care coboară direct spre mare. Înțelegem că Loutraki este o stațiune elegantă și foarte căutată pentru distracțiile pe care le oferă, noi însă căutăm binecuvântarea Cuviosului Patapie. După un urcuș anevoios cu autocarul, urmează un urcuș anevoios cu piciorul, până când în sfârșit ajungem în vârf. Aici ne întâmpină o mică bisericuță, în care măicuțele cântă slujba de seară. În partea stângă este o peșteră, în care se află trupul întreg al Sfântului Patapie. Acest sfânt, egiptean de neam, a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și prima jumătate a secolului al V-lea. Încă de tânăr a devenit monah, locuind o perioadă în pustia egipteană, mergând apoi la Constantinopol, în apropierea Bisericii Vlaherne, unde și-a construit o colibă și viețuia necunoscut de nimeni. O dată însă a venit la el un tânăr orb pe care l-a vindecat și astfel a devenit renumit, încât mulți creștini îl căutau pentru ajutor. Alte minuni a săvârșit în timpul vieții, după care, la adânci bătrâneți, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind înmormântat în Biserica Sf. Ioan Botezătorul. Peștera în care se află sfintele sale moaște datează din secolul al XI-lea, dar acestea nu au fost descoperite decât în anul 1904, când se făceau lucrări de extindere a bisericii. Atunci Sfântul Patapie s-a arătat în vis preotului slujitor, spunându-i ca muncitorii să sape cu grijă în zona peșterii, pentru că acolo se află moaștele sale. Tot în această mânăstire se află și părticică din moaștele Sfintei Ipomoni.

S-a lăsat deja întunericul când coborâm de la Mânăstire și drumul ni se pare și mai spectaculos. În vale se văd luminile localităților de pe malul mării, iar în dreapta se ghicește muntele pe care încet-încet îl lăsăm în urmă.

Ne îndreptăm spre Atena și pe drum avem cel mai delicat moment al pelerinajului: ghida noastră, dna Vasiliki, ne anunță că mâine nu putem merge în Egina, la moaștele Sfântului Nectarie, pentru că vaporul de întoarcere ajunge prea târziu în Pireu și nu putem prinde avionul spre Barcelona. Întristarea ne cuprinde pe toți, fiindcă foarte mulți au venit în acest pelerinaj numai sau mai ales pentru Sfântul Nectarie. Sucim problema pe toate fețele și ne dăm seama că nu putem risca să pierdem avionul. Dumnezeu ne luminează însă prin părintele Geabana, care ne spune că undeva lângă Atena este o mânăstire cu hramul Sf. Nectarie. Hotărâm că de dimineață vom merge la acea mânăstire, după care vom pleca spre aeroport.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: