Sâmbătă, 29 octombrie, ultima zi a pelerinajului! Ni se pare că totul a trecut așa repede și parcă nu ne-am bucurat de ajuns de frumusețile credinței ortodoxe pe care le-am văzut. Ne urcăm în autocar și pornim spre Lavrio, orașul în care am aflat că se află Mânăstirea Sfântului Nectarie. Nu este sigur, dar dna ghid ne spune că s-ar putea să se afle acolo și moaște ale sfântului. Pornim cu bucurie, chiar și cei care fuseseră mai întristați că nu putem ajunge la Egina. După aproape o oră de mers, ajungem în Lavrio, la Mânăstirea Sfântului Nectarie. Intrând în biserică, ne dăm seama că se face slujba Parastasului. Noi ne apropiem de masa cu sfinte moaște care se află în fața altarului și vedem cu mare bucurie că sunt acolo și moaștele Sf. Nectarie. Ne închinăm și la moaștele Sf. Meletie, dar abia peste câteva minute avea să se întâmple lucrul cel mai frumos din tot pelerinajul. După slujbă, ține predica un părinte călugăr bătrân, cu chip senin și plin de bunătate, care seamănă foarte mult cu … Sfântul Nectarie! Aflăm că se numește tot Nectarie și că grecii îl cinstesc foarte mult, ca pe un părinte Cleopa al lor. Înțelegem din predică îndemnul la iubirea de Dumnezeu și de aproapele și chemarea de a ne curăți sufletele prin post, priveghere și rugăciune. După slujbă dna ghid avea să ne traducă un cuvânt superb al părintelui Nectarie: „eu sunt ca un pom”, spunea dânsul, „și voi cei care veniți la biserică mă udați cu dragostea voastră, ca să pot crește și să nu mă usuc. Eu am nevoie de dvs. să veniți la biserică, pentru a crește împreună”. După slujbă, primim anafură de la părintele Nectarie, care aflând că suntem români ne spune să așteptăm puțin, să ne dea câte o iconiță. Ne așezăm cu toții și părintele vine însoțit de un preot tânăr care, minune, este român, așa încât ne traduce ce ne spune Gheronda Nectarie. Cuvintele lui sunt simple, dar pline de bunătate, dragoste și bucurie. Ne urează bun venit și ne spune istoria mânăstirii în care ne aflăm, care constituie în sine o altă minune și pe care o vom relata mai pe larg în broșura pe care intenționăm să o alcătuim la încheierea pelerinajului. Pe scurt, părintele Nectarie Vitalis a fost el însuși tămăduit de cancer, Sfântul Nectarie din Egina arătându-i-se de două ori și spunându-i să continuie lucrarea la mânăstire și că se va vindeca. Părintele s-a vindecat într-adevăr, spre uimirea medicilor, care îi mai dădeau câteva zile de viață. A continuat lucrarea la mânăstire și este preot aici de peste cincizeci de ani, fiind căutat de creștinii din toată Grecia și chiar și din alte țări, pentru sfat, rugăciune și ajutor. Și iată-ne și pe noi, pelerinii din Zaragoza, în prezența acestui părinte minunat, care ne primește cu o dragoste de nedescris în cuvinte: ne îmbrățișează, ne binecuvintează, ne ia de mână, ne mângâie… Ne pune să cântăm ceva în biserică, apoi dânsul, cu cei câțiva ucenici care au rămas, încep să cânte în greacă, cântări în cinstea Sfântului Nectarie. Cântăm și noi din nou, apoi iarăși dânșii, într-o atmosferă de bucurie și dragoste care cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Părintele Nectarie ne ia de mâini și începe un fel de horă a bucuriei, a bucuriei sfinte pe care o dă întâlnirea în Domnul. Suntem mișcați până la lacrimi de bunătatea și dragostea acestui om minunat, care ne binecuvintează apoi pe fiecare în parte și ne dăruiește fiecăruia iconițe cu Sfântul Nectarie din Egina.

Ne întoarcem la autocar iradiind de fericire și la întrebarea „care zi din pelerinaj v-a plăcut cel mai mult?”, răspundem toți în cor: „Astăzi”! Iată că Sfântul Nectarie ne-a mângâiat mai mult decât am fi crezut noi, chiar prin unul din oamenii pe care el i-a vindecat și prin părticica din sfintele sale moaște. A fost într-adevăr încununarea binecuvântată a acestui pelerinaj pe care nu-l vom uita niciodată și care sperăm că ne-a întărit în credință și ne va face să fim mai buni, mai răbdători unii față de alții și mai apropiați de Dumnezeu și de Sfânta Sa Biserică.
Încheiem acest pelerinaj mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra noastră și pentru că ne-a îngăduit să ne împărtășim de atâta frumusețe.
Mulțumim sfinților pe care i-am vizitat și care ne-au ocrotit cu rugăciunile lor în călătoria noastră duhovnicească. Mulțumim și celor care au făcut posibil acest pelerinaj, anume firma Meteora din București, care s-a descurcat admirabil în condițiile în care am prins în Grecia greva generală și conflictele sociale care au însoțit-o. Mulțumim și celor care, deși au rămas la Zaragoza, ne-au însoțit cu gândurile lor bune și prin intermediul acestui jurnal au fost alături de noi în pelerinaj. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să mai facem și alte pelerinaje, fiindcă pelerinajul este într-adevăr o experiență de neuitat, care ar trebui să ne facă pe toți mai buni și mai credincioși.