Arhive autor: Parohia Ortodoxa Zaragoza

ÎPS Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale: Doamne, mă las în mâinile Tale!

 

Cum putem în lumea de astăzi să ne mărturisim credinţa, să o transmitem ca pe o stare de lumină, de har, de înviere, ca pe o stare de iubire pe care am primit‑o în apa botezului? De câte ori nu dăm greş în încercarea de a transmite mai departe credinţa, şi de câte ori nu dăm dovadă de slăbiciune, noi, creştinii! De îndată ce vedem că fratele nostru a căzut sau s‑a rănit, ne dăm bătuţi, ni se pare că toate strădaniile noastre sunt deşarte, că nimic nu are rost. Dar întotdeauna nădejdea în Dumnezeu face să învie morţii; ne vindecă rănile şi mai ales, în adâncul sufletului nostru, încrederea, curajul şi nădejdea în Domnul fac din noi făpturi ale Învierii.

Nu trebuie să ne descurajăm. Ca purtători de Hristos, ca frați ai lui Hristos Dumnezeu‑Omul avem nevoie astăzi de acest curaj, de această stare de spirit. Domnul spune: „Nimeni, aprinzând făclia, n‑o ascunde sub un vas, sau n‑o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina” (Luca 8, 16). Însă noi nu avem curajul vieţii în Hristos, al luminii, al harului pe care l‑am primit; nu îndrăznim să le dăruim, să le arătăm, să le facem văzute de ceilalţi, ci mereu le ascundem: nu trebuie ca soţul nostru, sau colegii, să ştie că suntem credincioşi, copiii nu îndrăznesc să spună la şcoală că sunt credincioşi, de teamă ca ceilalţi să nu râdă de ei. Tot aşa în diferitele situaţii în societate, în loc să luminăm pe ceilalţi, noi îi afundăm în întuneric, pentru că ascundem lumina pe care am primit‑o. Ne este ruşine de ceea ce suntem. Pentru că nu avem curajul mărturisirii, lumea de astăzi nu sporește duhovnicește. Şi adesea astăzi, mai ales în societăţile occidentale, ne e teamă că numărul creştinilor va scădea în aşa fel încât vor deveni invizibili. Domnul ne spune: Dacă aveţi lumina, nu o ascundeţi, ci arătaţi‑o, daţi‑o la iveală, nu vă fie ruşine de această lumină. Să ne întrebăm dacă o avem cu adevărat, sau numai zicem că o avem. 

Domnul ne întreabă: Poţi să‑ţi dai astăzi viaţa pentru Mine? Poţi să te lepezi de tine? Zice Domnul: „cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie!” (Marcu 8, 35). A se lepăda de sine înseamnă să ne lepădăm în fiecare zi, în fiecare clipă, de voia noastră proprie, să murim nouă înşine şi să facem să lucreze în noi voia lui Dumnezeu, care adesea se arată prin fratele meu, prin cel care este alături de mine, care are nevoie de mine, pentru ca lumina lui Hristos să fie întru noi.

Fiecare dintre noi este un dar al lui Dumnezeu, și pentru fiecare în parte Hristos Se jertfește. Acest lucru este extraordinar, dar niciodată nu ne privim pe noi‑înșine zicând: ce dar al lui Dumnezeu sunt eu!Putem, fireşte, să fim foarte critici cu noi înșine, și nemulțumiti până la disperare, dar putem şi să spunem ce mult iubim darul pe care Dumnezeu ni l‑a făcut, adică viața noastră și pe noi înșine. Poate trebuie să ne privim din când în când şi să ne întrebăm: oare este în mine semnul acestei iubiri pentru mine însumi, și care‑ar fi el? Oare mă iubesc pentru că sunt chipul lui Dumnezeu? Vreau oare să cresc în asemănarea cu Dumnezeu? Şi când avem un copil, bucuria este nemăsurată, necrezut de mare. Nu putem pune în cuvinte bucuria unui părinte duhovnicesc care îşi vede fiul înaintând în viaţa sa duhovnicească, ieşind dintr‑o luptă înfricoşată cu sine însuşi, şi ieşind biruitor; această bucurie este de nedescris. Şi ce dar, pentru un părinte după trup, de a avea un fiu şi încă a‑l însoţi pe parcursul vieţii, şi a vedea că a ieşit biruitor nu numai în lupta acestei vieţi, ci şi din lupta sa lăuntrică, biruind duhovniceşte, şi că s‑a împlinit! Ce bucurie amestecată cu lacrimi! Căci aşa este cu fiii, atât cei duhovniceşti, cât şi cei după trup. Fiii sunt daţi familiilor lor pentru a fi crescuţi în iubire şi în slava lui Dumnezeu, căci nu spunem destul de des acest lucru, dar într‑o familie, copilul trebuie să simtă şi slava lui Dumnezeu. 

Ce este slava lui Dumnezeu? Slava lui Dumnezeu este iubirea care străluceşte pe chipurile noastre, în bucurie. O bucurie de nespus, o fericire care nu se poate exprima, dar pe care o trăim. Este slava lui Dumnezeu în om. Este slava Învierii, această sămânţă pe care o purtăm întru noi de la botez, şi care uneori cu timpul se pierde. Şi pentru ce se pierde? Putem face ceva să nu se întâmple așa? Uneori suntem mai înflăcăraţi în credinţa noastră, iar alteori mai puţin, uneori suntem mai atenţi la ceea ce se petrece în lume, la felul în care am reuşit, în care ne‑am aşezat în lumea aceasta, care este atât de trecătoare! Totul trece dintr‑odată… Totul se duce şi ce va rămâne în urma noastră?

În Hristos înțelegem lumea de la Moarte și Înviere, adică de la sfârșit la început, înțelegem sensul Nașterii prin Moartea și învierea lui Hristos. Prin Întruparea şi Învierea Sa Hristos a răsturnat toate, şi a preschimbat timpul. De acum timpul este un timp al Învierii, iar nu al morţii, pentru că timpul care trece nu trece spre moarte, ci trece apropiindu‑ne de Hristos, adică de viață. Astfel, nu înţelegem viaţa după naştere, ci după moarte, căci plecăm de la sfârşit pentru a vedea despre ce este vorba la început, pentru a înțelege sensul vieții pe pământ. Iar acest înţeles nu este moartea, ci viaţa. Pentru ce oare Domnul ne‑ar fi zidit pentru moarte? Oare în aceasta S‑ar bucura El? Niciodată! Ci pentru viaţă ne‑a zidit. Deci suntem făpturi ale vieţii. Nu avem nevoie de mare lucru pentru a trăi, ci de foarte puţine. Un copil, când este dat de Dumnezeu, ce are el? Ce bunuri posedă? Nimic. Se lasă în mâinile părinţilor săi, cu totul, cu o încredere fără seamăn. Iată ce putem simţi lăsându‑ne în mâinile lui Dumnezeu. 

Făcându‑ne făpturi de lumină de la botezul nostru, putem de acum să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu şi să spunem această rugăciune: „Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine”.

Sursa: Apostolia – Revistă de spiritualitate ortodoxă și informare

De ce postim la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul?

De ce postim la Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul?

Biserica Ortodoxa pomeneste pe 29 august Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Amintim ca Sfantul Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, sotia fratelui sau. Din acest motiv, Irodiada il ura de moarte pe Ioan Botezatorul.

La un ospat, Salomeea, fiica Irodiadei, danseaza si il bucura atat de mult pe Irod, incat ii spune ca ii va da orice ii va cere, pana la jumatate din imparatia sa. La indemnul Irodiadei, Salomeea va cere capul Sfantului Ioan Botezatorul. O traditie spune ca dupa ce i-au adus capul lui Ioan, Irodiada a poruncit sa fie ingropat departe de trupul acestuia, de teama ca Sfantul Ioan Botezatorul sa nu invieze.

Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este zi de post aspru. In aceasta zi nu se face nici o dezlegare la mancare de dulce. Biserica ne indeamna sa postim in aceasta zi pentru a fi asemanatori lui Ioan care si-a petrecut viata in post si rugaciune.

Totodata ne cheama sa postim pentru a nu urma lui Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul: „In tot chipul se cuvine sa fim noi in aceasta zi cu intristare si mahnire, si nu a avea placerea pantecelui, pentru viata cea infranata a sfantului si pentru varsarea lui de sange, cea prin necurata ucidere de catre Irod. Caci capul Inaintemergatorului a fost taiat la ospat din cauza jocurilor desfranatei dansatoare si din cauza imbuibarii pantecelui si junghierii si varsarii de sange de diferite vietati; iar noua nu se cuvine a manca nici una din aceste vietati, ca sa nu ne aratam a urma imbuibarilor lui Irod” (Minei pe August).

In concluzie, postul din ziua pomenirii mortii Sfantului Ioan Botezatorul nu se refera numai la intristarea adusa de uciderea lui. Sa nu uitam ca avem martiri care sunt sarbatoriti de Biserica fara ca ziua lor de pomenire sa fie zi de post. Preafericitul Parinte Patriarh Daniel intr-una din predicile sale a afirmat ca „Postul din aceasta zi are si scopul sa ne aminteasca faptul ca neinfranarea de la patimile trupesti intra in conflict cu dreptatea si sfintenia sau poate chiar duce la uciderea unor oameni nevinovati”.

Pentru linistea acelor crestini, care din motive binecuvantate, nu se pot abtine de la mancarea de dulce in aceasta zi si nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a manca fara ulei, adica o mancare cat mai uscata, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.”
Adrian Cocosila

Adormirea Maicii Domnului sau „Paștele verii”

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este considerată de mai mulți teologi drept „Paștele verii”, fiind sărbătoarea cea mai cunoscută în popor din acest anotimp și cea mai importantă din cele închinate Născătoarei de Dumnezeu. În această zi, ortodocșii sărbătoresc atât moartea și îngroparea, cât și învierea și înălțarea la cer a Maicii Domnului.

Asemănările dintre cele două mari praznice împărătești sunt exprimate în modul cel mai evident la nivel liturgic. În acest sens, Maica Domnului este singura dintre Sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduială liturgică a punerii în mormânt asemenea cu cea a Mântuitorului Iisus Hristos.

Credincioșii care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului retrăiesc parcă o nouă Sâmbătă Mare din Săptămâna Patimilor. În biserică se cântă imne precum Prohodul și Binecuvântările Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult.

Adormirea Maicii Domnului sau Pastele verii

Prohodul Maicii Domnului

În decursul timpului, în unele comunități ortodoxe, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost îmbogățită cu o cântare deosebită, anume Prohodul Maicii Domnului. Nu întâmplător rânduiala acestei slujbe are ca model pe cea a Prohodului Mântuitorului, din Sâmbăta Mare, ea reprezentând un mod aparte în care Biserica își manifestă preacinstirea sau supravenerarea la adresa Născătoarei de Dumnezeu.

Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit de Manuel din Corint la începutul secolului al XVI-lea, dupa modelul Prohodului Mântuitorului, care se cântă în Vinerea Mare. Generalizată mai ales în bisericile rusești, a pătruns și în spațiul românesc, prin traducerea făcută în 1820 de Ion Pralea.

Această cântare este încadrată în slujba de priveghere, cântându-se în trei stări, fiecare respecatând linia melodică tradițională. Legatura dintre Sâmbăta Mare și Adormirea Maicii Domnului este pusă în evidență de strofele Prohodului Maicii Domnului: „În mormânt, Viață/ Ai fost pus, Hristoase,/ Și-a vieții Maică-acum/ intră în mormânt/ Și se mută la viața cea de sus”.

Inițial, Prohodul Domnului era cântat în timpul Utreniei, luând locul Polieleului. De aici și practica de a intercala versete din Psalmul 118, înaintea fiecărei strofe.

Potrivit acestei rânduieli, Epitaful Maicii Domnului este adus din Sfântul Altar în mijlocul Bisericii după „Dumnezeu este Domnul…”. Este așezat în mijlocul bisericii, fiind tămâiat de trei ori împrejur, împreună cu iconostasul și credincioșii. După fiecare stare este rostită ectenia mică, urmată de tămâierea Epitafului, a iconostasului și a mulțimii. La finalul stării a treia, preotul tămâiază epitaful, iconostasul și pe credincioși, în timp ce strana cântă Binecuvântările Maicii Domnului, dupa modelul Binecuvântarilor Învierii ce se cântă în Marea Sâmbătă și la Utrenia dumnicală pe parcursul întegului an. Utrenia Praznicului continuă apoi în mod firesc. În timpul Doxologiei Mari, preotul tămâiază epitaful de trei ori, iar după ultimul „Sfinte Dumnezeule”, epitaful este luat și purtat în procesiune în jurul bisericii.

Cu vremea, rânduiala cântării Prohodului Maicii Domnului s-a mutat în cadrul Vecerniei Mari, după imnul Sfântului Simeon, „Acum liberează…”. Există însă și biserici unde slujba Prohodului Maicii Domnului este oficiată ca rânduială individuală, înaintea Vecerniei Mari. La sfârșit, se iese afară și se înconjoară biserica cu Sf. Epitaf pe care este reprezentată Adormirea Maicii Domnului. Epitaful este purtat în procesiune în același fel ca și Epitaful Mântuitorului în Săptămâna Mare, cu excepția că nu este așezat pe Sfânta Masă.

Procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului la Ierusalim

Procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului a fost oficiată în Ierusalim încă din vechime. De aici s-a răspândit în Rusia și în celelalte țări ortodoxe. În Ierusalim, slujba este oficiată în timpul Vecerniei Adormirii Maicii Domnului. În unele biserici și mânăstiri din Rusia, aceasta este oficiată a treia zi dupa praznic.

Adormirea maicii Domnului sau Pastele verii

Nicăieri nu este praznicul Adormirii Maicii Domnului sărbătorit cu o mai mare solemnitate ca în Ierusalim. În ajunul sărbătorii, o mare procesiune începe la Patriarhia din Ierusalim continuând pe străzile înguste ale Orașului Vechi, înaintând încet catre Ghetsimani. Epitaful Adormirii Maicii Domnului se află în fruntea procesiunii formate din clerici, monahi, maici și pelerini care îi urmează. După aproximativ două ore de mers, procesiunea se încheie la biserica de aici, cu Slujba Prohodului.

Adormirea Maicii Domnului sau Pastele Verii

Biserica Maronită păstrează o tradiție potrivit căreia cea de-a treia Anafora a Apostolului Petru sau Sharrar ar fi fost inițial compusă pentru și folosită la înmormântarea Maicii Domnului. Această tradiție s-a dezvoltat probabil deoarece în forma sa finală anaforaua conține douăsprezece paragrafe, câte unul pentru fiecare Apostol prezent la înmormântarea Născătoarei de Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului și bucuria pascală

Praznicul Adormirii Maicii Domnului sau „Paștele verii”, adeverește și întărește credința noastră în învierea cea de obște. Învierea și Înălțarea Maicii Domnului la cer nu trebuie privite ca niște privilegii ale ei personale, deoarece, spre deosebire de Mântuitorul, nu a înviat prin propria sa putere, ci ea a fost dusă în Împărăția Cerurilor de către îngeri. Mormântul și moartea nu au putut-o ține pe Maica Vieții, căci nu putea suferi stricăciunea cea care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului, deși este învăluită în tristețe, ne face părtași mai ales bucuriei pascale, deoarece noi mărturism că Născătoarea de Dumnezeu se află acum în stare de înviere.

Radu Alexandru

Vacanță la Școala Parohială Adormirea Maicii Domnului din Zaragoza

DSC_0032

Duminică, 21 iunie, a fost ultima zi de clasă din acest an școlar la Școala Parohială din Zaragoza. Copiii prezenți au primit diplome, iar profesorii și profesoarele câte un buchet de flori, ca semn de recunoștină pentru activitatea pe care o desfășoară voluntar la Parohia Ortodoxă Română din Zaragoza. În anul școlar 2014-2015 au frecventat cursurile Școlii Parohiale aprox. 80 de copii, cu vârste între 3 și 16 ani, participând la ore de Religie ortodoxă, Limba și literatura română, Istoria și geografia României, Limba engleză și activități educative pentru cei mai mici. De asemenea, în cadrul Școlii Parohiale au fost predate cursuri de pictură icoane pe sticle (prezb. Claudia Covaciu), s-a organizat Corul tinerilor „Zori de zi” (prezb. Irina Nae) și au avut loc ateliere cu diferite tematici: încondeierea ouălor de Paști, ornamente pentru Pomul de Crăciun, mărțișoare etc. Mulțumim celor care și-au pus toată priceperea și răbdarea pentru a semăna învățătura cea bună în sufletele și mințile copiilor, și anume profesorilor și voluntarilor de la Școala Parohială: Tudor Monica, Condruț Lucian, Botnari Adriana, Bârsan Carmen, Rotariu Angela, Pricop Marinela, Buga Aurica, Marian Marinela, Gherase Andreea, Bârzu Lisa Andreea. Mulțumim și părinților care i-au adus pe copilași la Biserică și s-au implicat în diverse moduri în activitatea Școlii Parohiale, iar copilașilor și tinerilor din Parohie le dorim să crească frumos și sănătos, cu binecuvântarea Domnului în inimile și mințile lor, ca să fie bucurie și lumină pentru familii și pentru Biserica lui Hristos. Vacanță plăcută tuturor și să ne revedem cu bine la toamnă, pentru un nou an școlar!

Excursie de Ziua Copilului la Parcul faunistic Lacuniacha

Una dintre cele mai frumoase zile din an este ziua de 1 iunie, Ziua Copilului, prilej de bucurie atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Anul acesta, copiii de la Școala Parohială “Adormirea Maicii Domnului” din Zaragoza au petrecut aceasta frumoasă zi la munte, în Parcul Natural Lacuniacha, fiind insoțiți de părinți, de doamnele preotese Irina și Claudia ,de părintele Florin și de profesorii și profesoarele de la Școala Parohială. În acel loc minunat au vizitat un parc faunistic foarte mare, unde au văzut cerbi, căprioare, urși, lupi și multe alte animale, bucurându-se și explorând fiecare colțișor frumos de natura.

Atât pe copii, cât și pe noi, cei mari, ne-au impresionat foarte mult modul de viață al animalelor și felul în care supraviețuiesc în acel loc. Ghidul care ne-a însoțit ne-a ajutat să descoperim multe lucruri interesante. Așa am aflat, de exemplu, că în fiecare an cerbului îi cad coarnele și îi cresc altele mult mai mari și mai puternice.

Am facut multe fotografii, ne-am bucurat de ciripitul păsărelelor, am respirat aer curat de munte și am cântat, petrecând astfel o zi frumoasă în parcul faunistic.

După ce am văzut toate animăluțele ,am luat masa într-un loc special amenajat și ne-am relaxat puțin, deoarece drumul a fost destul de lung și anevoios. Până la ora de întoarcere la Zaragoza am petrecut frumos cu toții, bucurându-ne de frumusețile oferite de natură.

Alături de copii și noi cei mari ne-am bucurat nespus, căci nu există limită de vârstă atunci când se sărbătorește Ziua Copilului. Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil și, măcar o dată pe an, să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi, să zâmbim curat și să permitem inocenței să înflorească în inimile noastre.

Ne-am întors acasă plini de amintiri frumoase și de bucurie, căci copiii sunt cei care ne fac de multe ori zilele mai frumoase și pentru care ajungem la un moment dat să trăim.

Bunul Dumnezeu să ne ajute ca și anul următor să petrecem această zi frumoasă împreună, ca și anul acesta, cu pace, bucurie și momente de neuitat.

 

Marinela Pricop,

Școala Parohială “Adormirea Maicii Domnului”, Zaragoza.

30 mai 2015

DSC_0017DSC_0035DSC_0041DSC_0052DSC_0095DSC_0167DSC_0173DSC_0189DSC_0149DSC_0195DSC_0204

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe prăznuit la Parohia Ortodoxă Română din Zaragoza

Sf-Gheorghe1

Ziua Sfântului Gheorghe, aleasă ca și zi de sărbătoare a comunității românești din Aragon, a fost sărbătorită în chip deosebit anul acesta. Praznuirea a început în mod firesc cu slujba Sfintei Liturghii, oficiată la Biserica parohială din calle Florentino Ballesteros nr. 23 de preoții Aurel Nae și Florin Claudiu Covaciu, la care au participat circa 300 de credincioși și reprezentați ai asociațiilor românești din Zaragoza. La slujbă au fost prezenți înalți demnitari români și invitați din țară: dl. Ion Vîlcu, Ambasadorul României în Regatul Spaniei, dl. Alexandru Ioan Steriu, Consulul României la Zaragoza, dra. Alexandra Cârstea, expert în cadrul Institutului Cultural Român.

NIK_9825 (1)

Bucuria credincioșilor de a trăi în rugăciune și cântare ziua Sfântului Gheorghe, unul dintre cei mai populari și mai iubiți sfinți ai creștinismului, a fost amplificată de participarea la slujbă a doi mari artiști români, veniți special din țară pentru acest eveniment: dl. Gheorghe Turda și dna Veta Biriș. Dl. Turda a citit Apostolul zilei și a cântat două pricesne la vremea Împărtășitului, iar dna Veta Biriș a cântat de asemenea câteva pricesne, umplând de bucurie și emoție inimile celor prezenți.

NIK_9773 (2)

Preotul paroh Aurel Nae a citit Evanghelia de la Ioan, în care Mântuitorul Iisus Hristos dă creștinilor îndemnul de a se iubi unii pe alții, și a arătat cum Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a împlinit chiar cu prețul vieții sale această poruncă. Sf. Gheorghe s-a născut într-o familie creștină din Capadocia (Asia Mică), în vremea lui Dioclețian, împăratul roman care a declanșat cea mai mare persecuție împotriva creștinilor. Îmbrățișând cariera militară, Sfântul Gheorghe s-a distins prin priceperea și curajul său, ajungând chiar comandant al armatei imperiale. Când împăratul a pornit persecuția împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit că și el este creștin și că alege să-i slujească lui Hristos decât unui împărat păgân. A fost întemnițat și torturat pentru a renunța la credința sa, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul, în ziua de 23 aprilie 303. Sfântul Gheorghe este numit și purtător de biruință, pentru că prin credința și răbdarea sa a biruit răul și toate suferințele provocate de necredința și ura prigonitorilor. Mulți creștini îi poartă numele, iar anumite țări, regiuni și orașe l-au ales drept ocrotitor: Anglia, Georgia, Grecia, Etiopia, Moldova, Rusia, Serbia. În Spania, Sfântul Gheorghe – San Jorge – este considerat patronul regiunilor Aragon și Catalunia, precum și al orașului Barcelona.

NIK_9796 (2)

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Excelența sa, dl. Ion Vîlcu, Ambasadorul României în Spania, a adresat credincioșilor un mesaj de salut și felicitare cu ocazia sărbătorii Sfântului Gheorghe, arătând că poporul român atunci a rezistat mai bine în istorie, când a fost unit în jurul valorilor spirituale ale credinței și ale binelui. Domnia sa s-a arătat încântat de spiritul de familie pe care l-a întâlnit în toate bisericile și comunitățile românești din Spania și a adresat celor prezenți îndemnul de a continua pe toate căile, în parohii, comunități și asociații, lucrarea de păstrare a valorilor și tradițiilor autentice românești.

NIK_9835

În numele întregii Parohii din Zaragoza, preoții slujitori au oferit oaspeților câte o icoană, ca semn de prețuire și de rugăciune înălțată către Dumnezeu pentru a-i ocroti și călăuzi în activitatea lor. Domnul Gheorghe Turda și dna Veta Biriș au primit din partea Parohiei Diploma de Vrednicie, pentru participarea deosebită la  Ziua Comunităţii Româneşti din Aragon şi ca “modest semn de recunoștință pentru întreaga activitate desfăşurată cu devotament în slujba spiritualității poporului român”.

NIK_9869

 Foto 1-5: Popa Emil și Anca 

În încheiere, toți credincioșii au putut atinge și săruta o părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, dăruită Parohiei Adormirea Maicii Domnului din Zaragoza în anul 2012 de către parohul Bisericii Sf. Pantelimon din Megara, Grecia.

Mulți dintre credincioșii ortodocși, în frunte cu preoții din cele 6 parohii din Comunitatea de Aragon, au participat apoi la serbarea organizată de Asociația Acasă în Parcul de Atracții din Zaragoza. Aici corul Doxologia, format din preoții și preotesele din Aragon, precum și din cântăreții de strană din Zaragoza, Calatayud, Huesca, Alcaniz, Teruel și Mallen, dirijat de pr. Sorin Gheorghe Ilincăi din Calatayud, a susținut un concert de cântări ortodoxe din perioada pascală (Hristos a înviat, Învierea Ta Hristoase, Cu trupul adormind, Îngerul a strigat) și cântece tradiționale românești (Nu uita că ești român, Cântec despre Bucovina, Așa-i românul și Frați români din lumea-ntreagă).

906699_1072957399385266_5201478997527924961_o

Foto 6: Zoltan K. Bartha

Deși departe de casă, prin credința creștină și tradițiile autentice, românii din Aragon au făcut din ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe o adevărată sărbătoare a sufletului și spiritualității românești.

Pr. paroh Aurel Nae,
Parohia Adormirea Maicii Domnului, Zaragoza

Slujba de Înviere la Zaragoza

Afis Pasti imag

Deniile din Săptămâna Patimilor, pregătire pentru Înviere

denii

Deniile sunt slujbe care se săvârșesc începând cu seara Floriilor, pana în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamna priveghere sau slujbă de noapte. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru ca ele se săvârșesc seara, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopții…”.

Denia cuprinde cântări și rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paști (cântările „Iată, Mirele vine…”, „Cămara Ta, Mântuitorule”, „Când slăviți ucenici…”).

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. El este o pre-închipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pildă dată omului, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Marți se face pomenirea celor zece fecioare, dintre care cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut și candelă și ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei reprezinta evlavia însoțită de milostenie.

Miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos, pe treizeci de arginți.

Joi este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească a lui Iisus și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specifice deniei de joi seara sunt citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.

În Vinerea Mare se face pomenirea Sfintelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului care s-a pocăit. În dimineața acestei zile, se scoate Sfântul Epitaf din Sfântul Altar și se așează pe o masă  în mijlocul bisericii. Sfântul Epitaf este o pânză pe care este pictată sau brodată punerea în mormânt a Mântuitorului. Potrivit tradiției, credincioșii săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, apoi trec pe sub masa pe care este așezat. Seara se oficiază Prohodul Domnului, în timpul căruia se înconjoară biserica în procesiune cu Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf.

epitaf 2

În Sâmbăta Mare prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiți.

Sâmbătă seara, începe Slujba Învierii, cu chemarea preotului: Veniți de luați lumină!  Ajunși în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișam, să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le„.

Adrian Cocosila

Programul slujbelor de Sfintele Paști în anul 2015

Luni 6 apr., Marți 7 apr., Miercuri 8 apr.:
– 17-19 Spovedanie
– 19,00 Denie
– 20,30-23,00 Spovedanie

Joi 9 apr.:
– 9,00 Sfânta Liturghie. Împărtășirea copiilor
– 11,00-13,00 și 16,30-18,30 Spovedanie
– 18,30 Denia celor 12 Evanghelii

Vineri 10 apr.:
– 11,00 Vecernia. Scoaterea Sfântului Epitaf (Mormântul Domnului);
– 12,00-14,00 Spovedanie
– 18,30 Prohodul Domnului

Sâmbătă 11 apr.:
– 9,00 – 11,00 Împărtășirea copiilor
– 23,00 – 02,00 Slujba Învierii,
în Recinto Venta Ambulante, vis-a-vis de Gara Delicias, unde are loc Rastro.

invierea-Domnului-paste

Duminică 12 apr., Învierea Domnului:
– 11,30 Împărtășirea copiilor
– 12,00 Vecernia (a doua Înviere)

Luni 13 apr., a doua zi a Învierii:
– 8,30 Utrenia și Sf. Liturghie
– 19,00 Vecernia

Marți 14 apr., a treia zi a Învierii:
– 8,30 Utrenia și Sf. Liturghie.

Miercuri 15 apr.:
– 19,00 Acatistul Învierii Domnului

Joi 16 apr.:
– 19,00 Vecernia

Vineri 17 apr., Izvorul Tămăduirii:
– 8,30 Utrenia și Sf. Liturghie;
– 11,00 Sfințirea Apei

Sâmbătă 18 apr.:
– 19,00 Vecernia

Duminică 19 apr., Duminica lui Toma:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie

Miercuri 22 apr.:
– 19,00 Vecernia Mare cu Litie

Joi 23 apr., Sf. Mare Mucenic Gheorghe:
– 8,30 Utrenia și Sf. Liturghie

Vineri 24 apr.:
– 19,00 Paraclisul Maicii Domnului

Sâmbătă 25 apr.:
– 19,00 Vecernia

Duminică 26 apr., Duminica femeilor purtătoare de mir:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie

Miercuri 29 apr.:
– 19,00 Acatist. Rugăciuni la diverse trebuințe.

Ateliere pentru tineri și părinți la Parohia Zaragoza

ateliere 7-8 mar 2015