Parohia noastră și-a sărbătorit duminică, 11 noiembrie, cel de-al doilea hram, Sfântul Mucenic Vichentie, printr-o serie de evenimente la care a participat Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei.

Parohia Ortodoxă din Zaragoza, înființată în urmă cu 9 ani, și-a pus de la început existența sub Acoperământul Maicii Domnului, prima Adunare Parohială a credincioșilor de aici alegând ca hram Praznicul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În cei 9 ani de existență, am simțit din plin ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului, mai ales atunci când a trebuit să închiriem și să amenajăm un loc propriu de slujire. Biserica în care slujim astăzi, o veche hală industrială, a fost reformată din temelie, cu ajutorul și sudoarea sutelor de români din Zaragoza și împrejurimi, care și-au dorit o biserică pe măsura dragostei lor față de Dumnezeu.

Biserica a fost sfințită în anul 2009, de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif, alături de Preasfințitul Episcop Siluan al Italiei și Preasfințitul Părinte Timotei al Spaniei și Portugaliei, un eveniment care va rămâne pentru totdeauna în inimile românilor de pe aceste meleaguri. A fost primul locaș de cult ortodox românesc din Spania care a fost sfințit după rânduiala Bisericii noastre.

În anul 2010, Adunarea Parohială a hotărât ca al doilea hram, sau hramul mic al Parohiei, să fie la 11 noiembrie, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Vichentie. Acesta s-a născut în Huesca și a fost diacon al Episcopului Valeriu din Zaragoza. L-a predicat pe Hristos în acest oraș, numit pe atunci Augustopolis, și a fost martirizat în Valencia, la anul 304 d.H., în vremea prigoanei lui Dioclețian. Faima martiriului său, după spusele Fericitului Augustin, s-a răspândit îndată „până unde se întinde Imperiul Roman sau numele de creștin”.

Sărbătoarea Parohiei din Zaragoza a început sâmbătă seara, când Preasfințitul Episcop Timotei a oficiat slujba Vecerniei, răspunsurile la strană fiind date de Corul Anastasis din București, dirijat de Gheorghiță Sandu. Muzica psaltică admirabil interpretată a creat o frumoasă atmosferă de rugăciune și bucurie duhovnicească. La sfârșitul slujbei, Preasfințitul Timotei a vorbit despre Sfântul Mare Mucenic Mina, îndemnându-i pe credincioși ca totdeauna să-și pună nădejdea în Dumnezeu și să ceară mijlocirea sfinților, mai ales în situații grele, în necazuri și în clipe de încercare.

Duminică, 11 noiembrie, s-a săvârșit Utrenia, după care a urmat Sfânta Liturghie arhierească. Alături de Preasfințitul Timotei au slujit părintele Ion Răducu din Pamplona și părintele Aurel Nae din Zaragoza, părintele diacon Claudiu Nicoară și părintele diacon Gabriel Dănilă care, în cadrul Liturghiei, a fost hirotonit întru preot pe seama Parohiei „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” din Soria.

Fiind Duminica a 25-a după Rusalii, Sfânta Evanghelie ne-a pus în față Pilda  samarineanului milostiv, o faptă grăitoare pentru zilele noastre, în care tot mai mulți oameni ajung în situații dificile și necesită sprijinul semenilor. Astfel, credincioșii au fost sfătuiți cu toții să urmeze exemplul samarineanului milostiv care a sărit în ajutorul celui căzut în mâinile tâlharilor, să urmeze exemplul Mântuitorului Hristos, Care ne ajută necondiționat pe fiecare dintre noi: „Fiecare om este o icoană a lui Dumnezeu. Și noi, cei care trăim după Înverea Mântuitorului, trebuie să ne străduim să devenim icoane ale lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne-a creat vii, înspre asemănare și trebuie să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu. Și cum este Dumnezeu? Este iubitor, Dumnezeu este iubire. Și ca să ajungem asemenea lui Dumnezeu trebuie să iubim, dar nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne iubim aproapele, dacă nu suntem milostivi cu aproapele nostru care este în suferință”. Prea Sfințitul Timotei a ținut să mulțumească credincioșilor din Zaragoza pentru sprijinul pe care îl acordă lunar altor două parohii din Episcopia Spaniei și Portugaliei. De asemenea, Prea Sfinția Sa i-a felicitat pe toți credincioșii din Parohie care, prin eforturile lor proprii, fără nici un fel de sprijin din țară, de la guvern sau de la alte instituții, au reușit să facă o biserică atât de frumoasă la Zaragoza.

La slujbă au participat aproximativ 500 de credincioși, entuziasmați atât de prezența și slujirea Preasfințitului Episcop Timotei, cât și de cântarea sublimă a corului Anastasis. A fost prezent și consulul României la Zaragoza, domnul Alexandru Ioan Steriu.

Sărbătoarea celui de-al doilea hram a continuat în seara de 11 noiembrie, când Corul Anastasis a susținut un concert extraordinar de muzică bizantină, sub genericul Lăudați pe Domnul că este bun!. Au fost interpretate piese liturgice ortodoxe, precum Anixandarele, Chinonicul Lăudați pe Domnul, Sfinte Dumnezeule, fragmente din Paraclisul Maicii Domnului. În finalul concertului, Corul Anastasis a interpretat și câteva piese din muzica tradițională românească: Mugur, mugurel, Când a fost să moară Ștefan, Așa-i românul, piese care au ridicat literalmente sala în picioare. La concert au asistat circa 200 de persoane, români și spanioli, care au apreciat la superlativ prestația Corului Anastasis, venit special de la București cu această ocazie.

După concert, Părintele Episcop Timotei a ținut un scurt cuvânt de încheiere, în care și-a manifestat bucuria de a fi alături de românii din Zaragoza în această zi importantă din viața parohiei lor. În plus, ierarhul le-a vorbit despre viața martirilor, pătimirea lor pentru păstrarea credinței și modul în care fiecare dintre noi putem deveni martiri: „Martirii se umpleau de Duhul Sfânt, Care le dădea ce să grăiască atunci când erau în situația de a mărturisi. Este credința că Dumnezeu este în suferința fiecăruia și Dumnezeu suferă alături de om. Această credință trebuie să o avem și noi și să n-o pierdem, mai ales azi, când, din nefericire, se vede multă deznădejde. Sunt mai multe forme de a mărturisi credința. Fiecare putem fi martir, chiar dacă nu ne vărsăm sângele pentru credința noastră. Sfântul Clement Alexandrinul spune: „Martir fericit și adevărat este cel ce mărturisește desăvârșit poruncile, pe Dumnezeu, pe Hristos, pe Care iubindu-L, Îl recunoaște ca frate și i s-a dăruit Lui cu totul”. Este ceea ce spunem de fiecare dată la Sfânta Liturghie: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”.

Seara s-a încheiat cu o agapă pregătită de Comitetul parohial, cu sprijinul magazinelor românești din Zaragoza și al unor credincioși din parohie, care au contribuit cu generozitate, ca de fiecare dată, la pregătirea agapei și cărora le mulțumim pe această cale.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi binecuvântată de hram, mulțumim Preasfințitului Timotei pentru slujirea și cuvintele de învățătură, Corului Anastasis pentru măiestrie și tuturor credincioșilor din Zaragoza pentru participarea și implicarea exemplară în acest eveniment.

Preot paroh Aurel Nae

Patriarhia Română † Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei

Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, calle Florentino Ballesteros 23, 50013 Zaragoza

Invitaţie

Cu ocazia sărbătorii Sfântului Vichentie, diacon de Zaragoza, ocrotitor al Parohiei noastre, avem bucuria de a vă invita la programul special ce va avea loc duminică, 11 noiembrie, în Biserica parohială din calle Florentino Ballesteros 23:

 

10,00 Sfânta Liturghie Arhierească şi hirotonire de preot

Slujeşte Prea Sfințitul Părinte Timotei, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

19,00 Lăudaţi pe Domnul că este bun!

Concert de muzică bizantină susţinut deGrupul Psaltic Anastasis, București, dirijor Gheorghiţă Sandu.

Vor fi interpretate cântări liturgice ortodoxe şi piese tradiţionale româneşti

 

 20,00 Cuvânt de încheiere al Prea Sfințitului Părinte Timotei

20,30 Gustare

Vă aşteptăm cu bucurie!

Preot Paroh Aurel Nae, tel. 686.792.227;

e-mail: aurelnae@yahoo.com

Duminică 4 noiembrie 2012, de la orele 19,00,

vom viziona la biserică filmul:

Viața și minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul

Vă așteptăm!

Postul Adormirii Maicii Domnului (popular – al Sântă-Măriei), care precedă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, e rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanţă. La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, în părţile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi Postul lui August, alţii în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ţinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), aşa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părţi.

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

Postul Sântă-Măriei este mai uşor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli.

Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul mare (ed. cit., p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, când se consumă mâncare uscată; marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Faţă), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, dar în Pravila mare (glava 385) se dă dezlegare la vin şi untdelemn nu numai pentru sâmbete şi duminici, ci şi pentru marţi şi joi. în timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstireşti, zilnic (alternativ),cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. (Informaţii preluate din Liturgica Generală, pr. Prof. Ene Branişte)

Congresul Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale s-a desfăşurat, în perioada 4-6 iunie, la Roma, cu participarea tuturor ierarhilor din mitropolie, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Italiei, Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Părinte Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale, şi Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei. La acest congres au luat parte preoţii şi mirenii desemnaţi din fiecare eparhie, precum şi alţi clerici şi mireni din parohiile şi mănăstirile din cuprinsul mitropoliei.

Înainte de deschiderea şedinţei, luni dimineaţa, s-a slujit Sfânta Liturghie la sediul Episcopiei Italiei. Au fost prezentate apoi două conferinţe: Prezența lui Hristos Doctorul în Taina Sfântului Maslu susținută de Pr. Marc-Antoione Costa de Beauregard, protopop al Protopopiatului Franței, și Taina Sfântului Maslu în perspectivă liturgică și istorică, susținută Pr. Gheorghe Verzea de la Parohia din Padova, Italia. Pe marginea celor două conferințe s-au adresat întrebări de către participanți.

În după amiaza primei zile a Congresului au avut loc 10 seminarii, având următoarele teme:

1. Bioetică; 2. Educație, Catehism; 3. Prezența lui Hristos Doctorul în Taina Sf. Maslu; 4. Transmiterea credinței în familie;
5. Iubirea lui Dumnezeu și suferința oamenilor; 6. Rugăciunile pentru bolnavi;
7. Taina Sf. Maslu în perspectivă patristică și istorică; 8. Criza morală, consecință a crizei interioare; 9. Criza familiei; 10. Cateheza adolescenților.

La fiecare atelier s-a discutat pe marginea temei prezentate de un animator și s-au formulat recomandări concrete pentru aplicarea în viața de parohie. Seara s-a încheiat cu slujba Vecerniei oficiată de PS Episcop Timotei al Spaniei și Portugaliei, înconjurat de Pr. Aurel Nae de la Zaragoza și Pr. Ioniță Nicolae de la Castellon.

În dimineaţa zilei de 5 iunie s-au desfăşurat lucrările Adunării Generale a Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, în cadrul cărora s-au prezentat dările de seamă asupra activităţii pastorale, misionare şi sociale.

La adunare au participat şi reprezentanţi ai autorităţilor civile italiene şi române. Astfel, domnul Andrea Ricardi, ministrul italian pentru Cooperare Internaţională şi Integrare, a prezentat salutul Premierului Mario Monti. În mesaj a fost elogiată activitatea Episcopiei Italiei şi a Mitropoliei noastre în general. Din partea autorităţilor române au fost de faţă Ambasadorul României pe lângă Vatican, domnul Bogdan Tătaru-Cazaban, şi doamna Adina Lovin, însărcinatul cu afaceri la Ambasada României din Italia.

Ultima zi a fost dedicată vizitării principalelor obiective turistice din Roma:

Biserica San Pietro, unde se află mormântul Sf. Apostol Petru, precum și moaștele multor sfinți ai Bisericii noastre: Sf. Ap. Simon Zilotul, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Ioan Gură de Aur și alții;

Biserica San Paolo fuori le mura, construită de împăratul Constantin cel Mare pe mormântul Sf. Ap. Pavel, care a primit moarte martirică la Roma în anul 67 d.Hr.; Catacombele San Sebastiano, unde se pare că s-au păstrat o perioadă moaștele Sf. Ap. Petru și Pavel, înainte de construcția celor două bazilici în cinstea Sf. Apostoli; Biserica Santa Maria Aracoeli, unde se păstrează moaștele Sfintei Elena Împărăteasa; Santa Maria Maggiore, Santa Prasede, San Giovanni in Laterano, San Clemente, Coleseum, Forul Roman, Forul Imperial şi Piazza Venezia.

În multe din aceste biserici, preoții și credincioșii ortodocși au intonat cântări religioase bizantine în cinstea Mântuitorului, a Maicii Domnului și a Sfinților Apostoli, trăind din plin emoția închinării la Sfintele Moaște ale celor care au pus începutul creștinismului la Roma și în înteaga lume.

 

Doamne, încă să nu-mi dai
Frumusețile din rai.
Și încă nu-mi dărui
… Ale slavei bucurii.
Nu mă-ndemn încă să-ți cer
Fericirile din cer.
Până când, prin lume-ți duci
Tu, povara sfintei Cruci,
Până când însângerat
Și lovit și înspinat,
Treci pe calea cu dureri,
Fericire cum să-Ți cer?
Dă-mi, Stăpâne, Crucea Ta
Și mă-nvață a o purta.
Și în inimă, cu jale,
Dă-mi durerea Maicii Tale
Și în piept, cu frângere,
Dă-mi a Maicii plângere.
Dă-mi, Stăpâne, să-ți sărut
Urma pașilor, în lut
Și mai dă-mi, cu sârg, s-alerg
Tălpile să Ți le șterg,
Cu iubirea mea duioasă,
Ca femeia păcătoasă.

Monahia Teodosia (Zorica Lațcu)

Anul acesta, Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului începe astăzi, 27 februarie. El este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea, în popor e numit, în general, Postul Mare sau Postul prin excelenţă. El a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos; totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de începerea activităţii Sale Mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi sau Patruzecime.

În general, Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti privesc acest post ca o instituţie de origine apostolică. Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea înainte, Postul cel Mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţine o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, mai precis după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. În prima săptămână din Postul Paştilor, zilele de luni şi marţi sunt zile aliturgice, fiind zile de post cu ajunare deplină. Sfinţii Părinţi au rânduit ca această primă săptămână a postului să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. Mulţi monahi şi mulţi creştini îmbunătăţiţi rămân fără să mănânce nimic până vineri. Creştinii rânduiesc ca această primă săptămână a postului lor să fie păzită cu tărie şi o socotesc drept cea mai curată printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, această săptămână era numită „Săptămâna curată“ pentru a arăta că felul în care trebuie să fie păzită trebuie să fie model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare.

De asemenea, Vinerea Patimilor este zi aliturgică deoarece ea este o zi de întristare şi de post, pentru că în această zi a fost răstignit şi îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi nu se săvârşeşte liturghie din două motive: în primul rând pentru că Sfânta Liturghie este o taină pascală, o zi de bucurie, o zi în care credincioşii sunt chemaţi la prăznuire şi din acest motiv săvârşirea ei este nepotrivită cu zilele de post; în al doilea rând, amintirea pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecută în această zi s-a socotit atât de completă, încât nu s-a mai considerat folositor şi logic să se redubleze prin săvârşirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeaşi temă.

După cum aflăm din „Liturgica generală” a părintelui Ene Branişte, pe parcursul Postului Sfintelor Paşti, între slujbele rânduite de Părinţii Bisericii un loc aparte îl ocupă şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul care se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia când se cântă integral.

Sursa: http://www.basilica.ro

Miercuri, 23 nov. 2011, orele 19,00, va avea loc la biserica parohială

Conferința cu tema
Credința mea în viața mea de tânăr ortodox

susținută de Preasfințitul Părinte SILUAN, Episcopul Italiei

Conferința va fi urmată de întrebări și răspunsuri.

La final se vor servi gustări de post, pregătite de doamnele din Comitetul Parohial.

Vă așteptăm cu bucurie!

Sâmbătă, 29 octombrie, ultima zi a pelerinajului! Ni se pare că totul a trecut așa repede și parcă nu ne-am bucurat de ajuns de frumusețile credinței ortodoxe pe care le-am văzut. Ne urcăm în autocar și pornim spre Lavrio, orașul în care am aflat că se află Mânăstirea Sfântului Nectarie. Nu este sigur, dar dna ghid ne spune că s-ar putea să se afle acolo și moaște ale sfântului. Pornim cu bucurie, chiar și cei care fuseseră mai întristați că nu putem ajunge la Egina. După aproape o oră de mers, ajungem în Lavrio, la Mânăstirea Sfântului Nectarie. Intrând în biserică, ne dăm seama că se face slujba Parastasului. Noi ne apropiem de masa cu sfinte moaște care se află în fața altarului și vedem cu mare bucurie că sunt acolo și moaștele Sf. Nectarie. Ne închinăm și la moaștele Sf. Meletie, dar abia peste câteva minute avea să se întâmple lucrul cel mai frumos din tot pelerinajul. După slujbă, ține predica un părinte călugăr bătrân, cu chip senin și plin de bunătate, care seamănă foarte mult cu … Sfântul Nectarie! Aflăm că se numește tot Nectarie și că grecii îl cinstesc foarte mult, ca pe un părinte Cleopa al lor. Înțelegem din predică îndemnul la iubirea de Dumnezeu și de aproapele și chemarea de a ne curăți sufletele prin post, priveghere și rugăciune. După slujbă dna ghid avea să ne traducă un cuvânt superb al părintelui Nectarie: „eu sunt ca un pom”, spunea dânsul, „și voi cei care veniți la biserică mă udați cu dragostea voastră, ca să pot crește și să nu mă usuc. Eu am nevoie de dvs. să veniți la biserică, pentru a crește împreună”. După slujbă, primim anafură de la părintele Nectarie, care aflând că suntem români ne spune să așteptăm puțin, să ne dea câte o iconiță. Ne așezăm cu toții și părintele vine însoțit de un preot tânăr care, minune, este român, așa încât ne traduce ce ne spune Gheronda Nectarie. Cuvintele lui sunt simple, dar pline de bunătate, dragoste și bucurie. Ne urează bun venit și ne spune istoria mânăstirii în care ne aflăm, care constituie în sine o altă minune și pe care o vom relata mai pe larg în broșura pe care intenționăm să o alcătuim la încheierea pelerinajului. Pe scurt, părintele Nectarie Vitalis a fost el însuși tămăduit de cancer, Sfântul Nectarie din Egina arătându-i-se de două ori și spunându-i să continuie lucrarea la mânăstire și că se va vindeca. Părintele s-a vindecat într-adevăr, spre uimirea medicilor, care îi mai dădeau câteva zile de viață. A continuat lucrarea la mânăstire și este preot aici de peste cincizeci de ani, fiind căutat de creștinii din toată Grecia și chiar și din alte țări, pentru sfat, rugăciune și ajutor. Și iată-ne și pe noi, pelerinii din Zaragoza, în prezența acestui părinte minunat, care ne primește cu o dragoste de nedescris în cuvinte: ne îmbrățișează, ne binecuvintează, ne ia de mână, ne mângâie… Ne pune să cântăm ceva în biserică, apoi dânsul, cu cei câțiva ucenici care au rămas, încep să cânte în greacă, cântări în cinstea Sfântului Nectarie. Cântăm și noi din nou, apoi iarăși dânșii, într-o atmosferă de bucurie și dragoste care cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Părintele Nectarie ne ia de mâini și începe un fel de horă a bucuriei, a bucuriei sfinte pe care o dă întâlnirea în Domnul. Suntem mișcați până la lacrimi de bunătatea și dragostea acestui om minunat, care ne binecuvintează apoi pe fiecare în parte și ne dăruiește fiecăruia iconițe cu Sfântul Nectarie din Egina.

Ne întoarcem la autocar iradiind de fericire și la întrebarea „care zi din pelerinaj v-a plăcut cel mai mult?”, răspundem toți în cor: „Astăzi”! Iată că Sfântul Nectarie ne-a mângâiat mai mult decât am fi crezut noi, chiar prin unul din oamenii pe care el i-a vindecat și prin părticica din sfintele sale moaște. A fost într-adevăr încununarea binecuvântată a acestui pelerinaj pe care nu-l vom uita niciodată și care sperăm că ne-a întărit în credință și ne va face să fim mai buni, mai răbdători unii față de alții și mai apropiați de Dumnezeu și de Sfânta Sa Biserică.
Încheiem acest pelerinaj mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra noastră și pentru că ne-a îngăduit să ne împărtășim de atâta frumusețe.
Mulțumim sfinților pe care i-am vizitat și care ne-au ocrotit cu rugăciunile lor în călătoria noastră duhovnicească. Mulțumim și celor care au făcut posibil acest pelerinaj, anume firma Meteora din București, care s-a descurcat admirabil în condițiile în care am prins în Grecia greva generală și conflictele sociale care au însoțit-o. Mulțumim și celor care, deși au rămas la Zaragoza, ne-au însoțit cu gândurile lor bune și prin intermediul acestui jurnal au fost alături de noi în pelerinaj. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să mai facem și alte pelerinaje, fiindcă pelerinajul este într-adevăr o experiență de neuitat, care ar trebui să ne facă pe toți mai buni și mai credincioși.