Luni, 24 octombrie pornim din Paralia Katerini spre Mânăstirea Sf. Dionisie din Olimp, aflată în apropierea localității Litochoro, care în traducere din limba greacă înseamnă „satul de piatră”. Sf. Dionisie a trăit în secolul al XV-lea; de tânăr a îmbrățișat viața monahală, ajungând stareț la Mânăstirea Filotheu din Muntele Athos. După un timp se retrage la poalele muntelui Olimp, unde întemeiază o mânăstire de călugări, după rânduiala și tipicul athonit. În acea mânăstire nu aveau voie să intre femeile, dar în timpul invaziei turcești porțile mânăstirii s-au deschis pentru a-i adăposti pe toți cei ce voiau să scape de urgia păgână, inclusiv femeile. În al doilea Război Mondial, nemții au bombardat mânăstirea, distrugându-o în totalitate, pentru că era un punct de rezistență al partizanilor greci. În zilele noastre, conducerea mânăstirii încearcă să facă presiuni asupra Guvernului german, pentru ca acesta să contribuie financiar la reclădirea bisericii de odinioară.

Mânăstirea are un impresionant muzeu, unde se păstrează atât veșminte liturgice și obiecte de cult de câteva sute de ani, cât și foarte multe racle cu sfinte moaște: părticică din Sfânta Cruce, moaște de la Sf. Apostol Andrei, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Toma, Sf. Gheorghe, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazians, Sf. Pantelimon, Sf. Haralambie, Sf. Cosma – doctor fără de arginți, Sf. Macrina, Sf. Matrona etc.

Următoarea oprire este în apropierea satului Vassilika, lântă Tesalonic, la Mânăstirea Sfintei Mucenițe Anastasia, izbăvitoarea de otravă. Această sfântă a trăit în Roma, pe vremea împăratului Dioclețian (secolul al III-lea d.Hr.) și a fost renumită pentru bunătatea cu care îngrijea de cei săraci și bolnavi, precum și de cei aflați în închisori. Pentru aceasta a fost numită „vindecătoarea de boli” sau „purtătoarea de leacuri”. De asemenea, Sf. Anastasia este renumită pentru vindecarea mai multor cazuri de otrăvire cu substanțe vătămătoare. A fost supusă la cazne pentru credința ei creștină, dându-și viața ca muceniță pentru Mântuitorul Hristos. Mânăstirea a fost ridicată în jurul anilor 880 de către împărăteasa Teofana, soția lui Leon al VI-lea. În 1522 mânăstirea a fost rezidită de Sfântul Teona, care apoi a ajuns episcop de Tesalonic. În vremea păstoririi lui, mânăstirea a cunoscut o perioadă de mare înflorire, aici viețuind 150 de călugări. În 1821 însă a fost distrusă de turci; mânăstirea a fost reconstruită în 1832, dar din păcate s-a pierdut pentru totdeauna importanta ei arhivă.

În biserica mânăstirii se păstrează capul Sfintei Anastasia, trupul întreg al Sfântului Teona, o bucățică din lemnul Sfintei Cruci, și alte sfinte odoare, la care ne închinăm cu mare emoție. În plus, avem parte de o surpriză, întrucât ieromonahul grec care era în biserică ne dă voie, preoților și bărbaților, să intrăm în sfântul altar. Este prima biserică unde putem intra în sf. altar, care este de o vechime și o frumusețe copleșitoare. La ieșire din biserică, vedem și o mică gradină zoologică, de fapt un mic țarc unde se află un cerb și două căprioare.

Ultima noastră oprire, după un drum de o oră jumătate, este Ouranopolis, „orașul cerului”, unde suntem cazați la frumosul hotel Filoxenia („prientena străinilor”). Aici beneficiem de un mic respiro, având timp la dispoziție să ne odihnim un pic și să vizităm orașul, care este plin de magazine cu icoane și obiecte de cult specifice Muntelui Athos. Mâine, cu ajutorul Domnului, vom face croaziera în jurul Sfântului Munte și vom afla mai multe despre „Patria monahismului ortodox” și cele 20 de mânăstiri athonite.