Ziua de marți, 25 octombrie, a cincia din pelerinajul nostru, o începem într-un mod foarte plăcut: micul dejun ne este servit pe terasa din fața camerei de hotel. Pornim spre portul din Ouranopolis, unde ne îmbarcăm pentru croaziera în jurul Sfântului Munte Athos. Este un pic rece, briza este destul de puternică, așa că ne îmbrăcăm mai gros și ne încălzim cu un ceai cald sau o cafea chiar pe vaporaș. Odată ce vaporașul pleacă, o mulțime de pescăruși vin în urma noastră, spre bucuria celor mai tineri dintre noi, care le dau pâine și alte lucruri de mâncare. Cei mai bucuroși sunt cei la care pescărușii vin și le iau din mână bucățica de pâine. Vedem pe rând mânăstirile din partea vestică a Sfântului Munte și ascultăm explicațiile date și în limba română. Cel care a organizat monahismul la Sfântul Munte a fost Sfântul Atanasie Athonitul, care alături de alți monahi au întemeiat Marea Lavră în jurul anului 963. În epoca sa de maximă înflorire, Sf. Munte avea aprox. 180 de mânăstiri și 50.000 de călugări. Astăzi există 20 de mânăstiri cu un număr de aprox. 2300 de călugări. În Sfântul Munte Athos nu pot intra femeile, pentru că după tradiție Athosul este Grădina Maicii Domnului, care a fost singura femeie ce a călcat pe aceste locuri. După tradiție, atunci când Apostolii au tras la sorți pentru zonele în care fiecare să vestească Evanghelia, Maicii Domnului i-a revenit ținutul Asiei Mici. Însă până să ajungă acolo, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, încredințându-i ținutul Muntelui Athos, pentru  a răspândi acolo Evanghelia. Din cele 20 de mânăstiri athoniene, 17 sunt grecești, una rusească, una sârbească și una bulgărească. Românii ortodocși au aici două schituri, Lacul și Prodromul, dar mulți alți monahi români viețuiesc în mânăstirile grecești. Muntele Athos este parte autonomă a Greciei și aparține canonic de Patriarhia de la Constantinopol. Conducerea Sf. Munte este exercitată de Kinotita sau Sfânta Comunitate, un consiliu format din câte un reprezentant al celor 20 de mânăstiri. În Sf. Munte se păstrează adevărate comori ale credinței noastre ortodoxe, atât obiecte de tezaur, manuscrise, cât și icoane făcătoare de minuni și sfinte moaște. Așa, de pildă, la mânăstirea Grigoriu, se păstrează prima Evangheie din lume.

După croazieră, ne refacem cu câte un souflaki grecesc (frigărui de pui la grătar) și apoi  de. pornim spre Tesalonic. În drum ne oprim la Suroti, la mânăstirea de maici a Sfântului Ioan Evanghelistul, unde se află mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul. Cuviosul Paisie a fost ucenic al Sfântului Arsenie Capadocianul și ne este cunoscut mai ales datorită scrierilor sale traduse în limba română: „Trezie duhovnicească”, „Viața de familie”, „Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan” etc. Deși nu a fost canonizat, Cuviosul Paisie este cinstit ca și sfânt de dreptslăvitorii ortodocși, pentru viața sa ascetică, precum și pentru numeroasele sale minuni. Ne închinăm la mormântul său, precum și în biserica mânăstirii și suntem plăcut impresionați de curățenia, ordinea și bunul gust în tot ceea ce întâlnim. Mânăstirea are și o splendidă grădină, unde se vede râvna și priceperea maicilor în a îngriji de casa Domnului.

În jurul orei 18 ajungem la Tesalonic, unde ne așteaptă ghidul nostru, dl. Patelakis, profesor de Limba română la Institutul de limbi balcanice din Tesalonic. Dânsul ne prezintă pe scurt istoria orașului, cu datele cele mai importante: în anul 315 î.d.Hr., Casandru a fondat orașul Thesalloniki, numit astfel în cinstea soției sale, nimeni alta decât Thessaloniki, sora regelui Alexandru cel Mare. În anul 1430 a fost cucerit de turci, iar la 26 octombrie 1912 a fost eliberat de sub dominația otomană de către armata greacă. Mergem la Biserica Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, un sfânt iubit în egală măsură de greci și români și, de fapt, de toți ortodocșii. Sfântul Dimitrie s-a născut în Tesalonic, în jurul anului 280, și a fost chiar guvernator al orașului, în vremea împăratului romam Maximian. Pentru că era creștin, Sf. Dimitrie a fost închis și chinuit, fiind în cele din urmă ucis cu sulițele și omorât, la 26 octombrie 311. Trupul Sf. Dimitrie a fost înmormântat de creștini și deasupra mormântului s-a zidit o mică biserică. Atunci când creștinii au vrut să construiască o biserică mai mare, au aflat moaștele Sf. Dimitrie întregi și izvorând mir frumos mirositor. Mulți bolnavi s-au vindecat prin ungere cu acest mir izvorât din moaștele Sfântului Dimitrie, care în multe rânduri și-a salvat cetatea sa de la boli și năvăliri ale barbarilor.

Ne încheiem ziua cu vizită la Biserica Sfânta Sofia și la Mitropolie, acolo unde ne închinăm la moaștele Sfântului Grigorie Palama, apărătorul isihasmului și al dogmelor ortodoxe. Admirăm biserica plină de strălucire, împodobită cu pictură realizată în stil modern, cu culori vii și armonios îmbinate. Ne întoarcem la Paralia Katerini unde înnoptăm, pregătindu-ne pentru sărbătoarea Sf. Dimitrie din ziua următoare.

Această prezentare necesită JavaScript.