Duminică, 17 iulie 2011, orele 19,00 va avea loc la biserica din str. Florentino Ballesteros 23, Zaragoza

Conferința cu tema

Smerenia, virtute sau slăbiciune pentru tinerii creștini?

urmată de întrebări și discuții libere.

Vă așteptăm!

Paroh, Pr. dr. Aurel Nae

Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, 12 iunie 2011, a fost pentru credincioșii din Zaragoza prilej de bucurie duhovnicească, întrucât l-am avut în mijlocul nostru pe Preasfințitul Episcop Timotei al Spaniei și Portugaliei. Mulți credincioși au venit la biserică dis de dimineață pentru a participa la slujba Utreniei și pentru a-l întâmpina pe Preasfințitul. Sfânta Liturghie arhierească a fost încununată de un frumos cuvânt de învățătură al Preasfințitului, din care cei prezenți au reținut îndemnul de a chema și a primi pe Duhul Sfânt în inimile noastre. A urmat slujba Vecerniei plecării genunchilor, cu frumoasele rugăciuni pentru cei vii și pentru adormiți. Deși slujba s-a prelungit mai mult ca de obicei, toți cei prezenți s-au împărtășit de bucuria și binecuvântarea rugăciunii împreună cu părintele episcop Timotei.

După slujbă, toți credincioșii au fost invitați la agapa oferită de Parohia Adormirea Maicii Domnului, la pregătirea căreia au contribuit în special doamnele din Comitetul Parohial, dar și alți credincioși și credincioase din Parohie. Adresăm mulțumiri pe această cale firmelor «Carmangeria Românească» și «Magazinul Românesc» din Zaragoza care au făcut donații pentru acest eveniment, sprijinind Parohia ca și în alte ocazii.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru praznicul deplin pe care l-am trăit și mulțumim Preasfințitului Episcop Timotei pentru dragostea cu care a răspuns invitației noastre de a sluji la Parohia din Zaragoza.

Preot paroh Aurel Nae

Slujba de Înviere va avea loc sâmbătă, 23 aprilie, orele 23,00, în Recinto Ferial San Jose din Zaragoza (zona Pabellon Principe Felipe, în fața Facultății de Medicină Veterinară, la intersecția dintre Ronda Hispanidad și Carretera de Castellon).

Vă așteptăm pe toți să ne bucurăm de vestea cea bună a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Preot Paroh Aurel Nae

Vezi și PROGRAM SLUJBE

https://parohiaortodoxazaragoza.wordpress.com/program-slujbe-2/

Pentru situația exactă a locului unde se ține slujba de Paști, deschideți documentul următor:

afis slujba pasti 2011

Iată-ne ajunși, cu ajutorul lui Dumnezeu, în preajma marii sărbători a Învierii Domnului. Cea mai mare sărbătoare creștină, cea mai mare minune de sub cer, temeiul mântuirii neamului omenesc!

Cum ne înfățisăm noi oamenii la această întânire? Cum ne apropiem noi de Hristos Domnul, Cel care a pătimit pentru noi și pentru păcatele noastre răstignire pe lemnul Crucii?

Avem un singur răspuns: cu pocăință, schimbându-ne modul nostru păcătos de a fi, îmbrăcându-ne în haina luminoasă a credinței.

Postul mare ne-a fost un bun prilej de a ne spori credința și faptele bune. Câți dintre noi însă am reușit să fim mai buni? Câți am reușit să fim mai credincioși? Să înțelegem mai bine și să trăim mai bine credința noastră ortodoxă? Ori a fost o simplă cură de slăbire sau de purificare a organismului, pe care l-am scutit măcar o vreme de grăsimi și alte substanțe nu tocmai sănătoase?

Suntem mai buni la sfârșitul acestui post? Dacă da, înseamnă că a fost cu folos. Dacă nu, să recunoaștem umiliți înaintea lui Dumnezeu că suntem așa cum suntem, fiecare în parte: răi, invidioși, bârfitori, nemilostivi, judecători ai aproapelui, mândri, egoiști, lacomi …. și lista poate continua. Ar trebui ca această listă s-o avem în permanență în minte și să ne propunem să mai tăiem câte ceva de pe ea, măcar din când în când. Măcar în Postul Mare. Măcar acum când mai sunt câteva zile până la Răstignire și Înviere. Dacă ne gândim serios la câte a îndurat Domnul pentru noi, nu ne-ar fi așa de greu să îndurăm și noi ceva pentru Domnul și pentru mântuirea propriului nostru suflet. Domnul ne cheamă la Înviere, ne cheamă să ne ridicăm din mulțimea păcatelor, din răutate și necredință. Pentru că numai Învierea dă sens și lumină vieții noastre. Fie ca lumina Învierii să pătrundă în sufletele și în viața noastră și să ne însoțească în tot restul vieții noastre, pe care să o trăim ca adevărați creștini, ca fii ai lui Dumnezeu, după har, și ca frați întreolaltă.

Hristos a înviat! Hristos să ne învieze pe toți!

O viaţă ortodoxă trebuie să fie o viaţă care prelungeşte Sfânta Liturghie în viaţa socială, în viaţa de toate zilele, în înţelesul că la Sfânta Liturghie se spune: „Cu pace să ieşim” şi credincioşii răspund: „Întru numele Domnului”, ceea ce înseamnă că şi după Liturghie trebuie să fie o liturghie, adică o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu şi o slujbă de transformare a naturii, de transformare a vieţii noastre, de transformare a simţirii noastre, de transformare a fiinţei noastre spre bine. Dacă trăim liturgic în viaţa socială, dacă ne silim să trăim liturgic, atunci şi Sfânta Liturghie o trăim la măsurile la care trebuie s-o trăim, iar dacă considerăm Liturghia desprinsă cumva de viaţa socială şi desprinsă de celelalte slujbe şi neglijăm slujbele Bisericii şi vrem să preţuim numai Sfânta Liturghie, nu suntem în Ortodoxie, pentru că Ortodoxia impune o viaţă în care să se desfăşoare Sfânta Liturghie la măsurile la care poate fi desfăşurată în conştiinţa noastră.

De exemplu când slujeşte preot cu diacon, diaconul, înainte de a începe Sfânta Liturghie, zice către preot: „Roagă-te pentru mine, părinte” şi preotul spune: „Să îndrepteze Domnul paşii tăi spre tot lucrul bun”. Adică îndreptarea aceasta spre bine, îndreptarea generală spre bine este o continuare a Liturghiei. După intrarea cu Sfintele Daruri, când sunt puse pe Sfânta Masă, dacă slujeşte preot cu diacon, preotul zice către diacon: „Pomeneşte-mă, frate şi împreună-slujitorule”, iar diaconul răspunde: „Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa. Roagă-te pentru mine, părinte”. La aceasta preotul zice: „Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui preaînalt să te umbrească”, iar diaconul răspunde: „Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre. Pomeneşte-mă părinte”. Şi iarăşi zice preotul: „Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

Dialogul acesta, liturgic de fapt, este un dialog din care înţelegem că cea mai însemnată urare pe care o poate face cineva este aceasta ca „Duhul Sfânt să vină peste noi şi puterea Celui preaînalt să ne umbrească” aşa cum s-a întâmplat cu Maica Domnului, cu Preasfânta Fecioară Maria la Buna Vestire şi ca „acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre”. Deci, nu numai în cuprinsul unui timp limitat cât ţine o Sfântă Liturghie, ci în toate zilele vieţii noastre şi toată viaţa noastră, chiar şi viaţa de studiu, chiar şi viaţa de îndatoriri sociale trebuie să fie un fel de liturghie după Liturghie, trebuie să fie un fel de strădanie de a aduce pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, în mijlocul nostru, cum se spune la Sfânta Liturghie când slujesc mai mulţi preoţi şi când se îmbrăţişează şi zic: „Hristos în mijlocul nostru” şi celălalt: „Este şi va fi”, şi primul iarăşi: „Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”, iar al doilea: „Amin”.

Deci conştiinţa aceasta a aducerii în lumea aceasta a Domnului Hristos în conştiinţa noastră, şi în viaţa noastră, şi în viaţa socială, este o conştiinţă ortodoxă, este o gândire ortodoxă, care are drept etichetă, drept rezumat, drept firmă să zicem aşa, Sfânta Liturghie, care nu trebuie să rămână în biserică, ci trebuie dusă de fiecare dintre noi la măsurile noastre până acolo unde ajungem cu viaţa noastră şi să ne ferim de tot ce ar împiedica preamărirea lui Dumnezeu, pentru că unde nu este preamărirea lui Dumnezeu, acolo nu este nici liturghie pentru că nu este Ortodoxie. Dumnezeu să ne ajute!