S-a născut la 23 nov. 1925, în Mahmudia, judeţul Tulcea, într-o familie cu 11 copii. În 1945 a absolvit liceul “Principele Carol” din Tulcea şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Intră pentru prima dată în atenţia regimului comunist în 1948 în anul 2 de medicină. Timp de 15 ani va trece prin închisorile comuniste de la de la Jilava, Aiud şi cutremurătoarea reeducare de la Piteşti. Nu există cuvinte care să poată descrie suferinţele îndurate în răstimpul cât a fost încarcerat. Este eliberat în urma amnistiei generale din 1964. Ieşind din închisoare porneşte spre împlinirea promisiunii făcute în anii de detenţie, de a-I sluji lui Dumnezeu. A absolvit mai întâi Facultatea de Filologie, apoi urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În această perioadă predă Limba franceză şi Noul Testament la Seminarul Teologic din Bucureşti, unde continuă să lupte împotriva ateismului. În Postul Sfintelor Paşti din anul 1978, ţine un şir de 7 prelegeri, intitulate „Şapte cuvinte către tineri”, care s-au bucurat de o largă audienţă în rândul studenţilor. Ia atitudine public faţă de dărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti, pe locul căreia se planificase construirea unei crâşme. Este arestat din nou în anul 1979, judecat şi condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I se confiscă şi averea. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc, în frunte cu Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. Cea mai mare perioadă a detenţiei a petrecut-o în izolare. În timpul detenţiei a fost bătut, umilit şi ţinut nemâncat.

După 5 ani şi jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinţei sale în 1985 e obligat să părăsească ţara cu familia sa.

A emigrat în SUA, unde i se acordase cetăţenia de onoare, şi a devenit parohul bisericii ortodoxe româneşti „Sfânta Cruce” din Washington. În exil, şi-a continuat lupta pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a intereselor românilor, fiind, între altele, fondator şi preşedinte al Romfest – Congresul Românilor de Pretutideni. De asemenea, a scris cinci cărţi centrate pe un mesaj către tineri. După ’89, a continuat să acţioneze pentru educaţia în spirit creştin a tineretului, mai ales ca preşedinte de onoare al Asociatiei Rost.

A trecut la cele veşnice la 21 noiembrie 2006, cu două zile înainte de a împlini 81 de ani. A cerut prin testament să fie înmormântat la mănăstirea Petru-Vodă, cu încuviin-ţarea părintelui stareţ Iustin Pârvu.

Mântuirea prin aproapele

În această viaţă, dacă trăieşti singur, eşti pierdut! Dacă trăieşti în comunitate, eşti câştigat! Pentru că singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătaţile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viaţa în comunitate te salvează în multe împrejurări grele.

Cea mai tragică postură a omului este singurătatea, izolarea lui totală. Sf. Ciprian spune aşa: ¨Fiecare cade singur. Dar ne mântuim în comunitate, în comunitatea Bisericii!¨. Ne purtăm slăbiciunile unii altora şi aşa mergem spre mântuire. Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt. Dacă cineva este slab, ia-i sarcina şi du-o tu. Dacă tu eşti slab, roagă pe cineva să-ţi ducă sarcina. În felul acesta, uniţi în rugăciune şi în fapte bune, vom ajunge la slăvita Înviere a Mântuitorului (…).

Despre post

Este foarte important să postim. Nu degeaba Biserica a fixat posturile acestea. Dar degeaba posteşti de bucate, dacă nu posteşti de păcate. Sfinţii Părinţi spun aşa: ¨Postul de bucate fără post de păcate e cea mai lină cărare spre iad¨, pentru că tu te gândeşti că eşti bun înaintea lui Dumnezeu, că posteşti, că faci voia lui Dumnezeu, dar nu-l ierţi pe aproapele tău, nu-i faci bine celui care îţi face rău, nu binecuvintezi pe cel care te blestemă. Şi păcatul tău este cu atât mai mare, pentru că tu crezi şi te făleşti că faci lucrul cel bun. Degeaba posteşti dacă bârfeşti, dacă nu te rogi, dacă urăşti pe aproapele tău şi îi faci rău, iar apoi zici: “Toate astea le fac, dar postesc şi Dumnezeu mă mântuieşte”. Nu te mântuieşte! Vă cer aşadar să nu confundaţi postul cu dieta!

Mântuitorul a şi zis: “Înainte de a aduce darul tău la altar, du-te şi te împacă cu fratele tău şi apoi vino şi adu darul!”. Jertfa noastră e inima noastră curăţită prin post, sufletul nostru viu prin rugăciune, prin pocăunţa care ne apropie de Dumnezeu. Altfel degeaba aducem la altar daruri şi jertfe materiale, dacă noi nu l-am iertat pe aproapele nostru. Prima condiţie a postului este iertarea greşelilor fratelui nostru. Nici o vrăjmăşie să nu rămână în sufletul vostru atunci când postiţi. Curăţiţi-vă inimile, spălaţi-vă sufletele de toată răutatea pe care aţi adunat-o şi intraţi în post cu inimă curată şi umilită înaintea lui Dumnezeu.

Măcar în post să vă feriţi de orice bârfă proastă, de orice critică la adresa cuiva, cât de mică ar fi ea. Să ne rugăm pentru toţi, şi pentru cei buni şi pentru cei răi, şi pentru prieteni şi pentru duşmani…

Sfânta Împărtăşanie – Cina cea mare

Să ne îmbrăcăm sufletul cu haina sinceră a pocăinţei! Să ne îmbrăcăm sufletul cu haina strălucitoare a faptelor celor bune şi a rugăciunii! Să ne înnoim lăuntric prin spovedanie şi împărtăşanie! V-am sfătuit mereu: spovediţi-vă, împărtăşiţi-vă! Pentru că nu este nimic mai înalt în lumea aceasta – o Cină mai înaltă – decât să porţi pe Hristos în trupul şi sufletul tău.

Când vă împărtăşiţi şi ieşiţi afară, îngerul se înclină în faţa voastră! Voi treceţi înaintea îngerilor, pentru că sunteţi purtători de Hristos! Dacă nu înţelegeţi lucrul acesta, nu spun că veniţi deseaba la biserică, dar nu sunteţi cu adevărat pătrunşi de semnificaţia venirii la biserică, de faptul că trebuie să te mântuieşti, de faptul că n-ai venit în lume să pieri, ca orice animal. N-ai venit numai să trăieşti o viaţă care se sfârşeşte în moarte, ci ai venit în lume cu o misiune. Misiunea aceasta are şi o dimensiune socială, dar în acelaşi timp este o misiune sacră: să răspândeşti cuvântul lui Dumnezeu, să fii un model pentru toţi, să îndemni prin ceea ce faci tu şi pe alţii să facă bine, căci şi acesta te mântuieşte.