Programul slujbelor în luna februarie 2016

Luni, 1 feb.:
– 19,00 Vecernia cu Litie

Marți 2 feb., Întâmpinarea Domnului:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie

Miercuri 3 feb.:
– 19,00 Acatist. Rugăciuni la diverse trebuințe

Vineri 5 feb.:
– 19,00 Agheasma mică. Sfințirea icoanelor și obiectelor de cult personale

Sâmbătă 6 feb.:
– 19,00 Vecernia și Cateheza

Duminică 7 feb.:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie.

Miercuri 10 feb.:
– 19,00 Acatist. Rugăciuni la diverse trebuințe

Vineri 12 feb.:
– 19,00 Paraclisul Maicii Domnului

Sâmbătă 13 feb.:
– 19,00 Vecernia și Cateheza

Duminică 14 feb.:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie

Miercuri 17 feb.:
– 19,00 Acatist. Rugăciuni la diverse trebuințe

Vineri 19 feb.:
– 19,00 Paraclisul Maicii Domnului

Sâmbătă 20 feb.:
– 19,00 Vecernia și Cateheza

Duminică 21 feb.:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie

Miercuri 24 feb.:
– 19,00 Acatist. Rugăciuni la diverse trebuințe

Vineri 26 feb.:
– 19,00 Paraclisul Maicii Domnului

Sâmbătă 27 feb.:
– 19,00 Vecernia și Cateheza

Duminică 28 feb.:
– 8,30 Utrenia; 10,00 Sf. Liturghie

 

Pr. Paroh Aurel Nae, 686.792.227
Pr. Florin Covaciu, 642.848.031

 

Taina Spovedaniei:
Miercurea și vinerea, orele 20,30-22,00.

Repetiție cor și cântare strană:
Joia, orele 19,00-21,00.

Curățenie generală (e nevoie de voluntari):
Joia, orele 15,00-18,00.

Școala Parohială:
Duminica, orele 11,30-13,00.
Cursuri de Religie Ortodoxă, Limba și literatura română, Istoria și geografia României. Pentru copii între 3 și 14 ani.

Jurnal de pelerinaj: Grecia, 8-15 octombrie 2015

Ziua I, 8 oct. 2015. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am pornit în peleriaj în Grecia, țara Ortodoxiei. Zborul de la Madrid la Atena a decurs foarte bine, la sosirea în Aeroport fiind întâmpinați de Pr. Nicolae Vladu, ghidul nostru și reprezentant al Agenției Basilica Travel a Patriarhiei Române, care a organizat acest pelerinaj special pentru Parohia noastră. Suntem cazați la Hotel Stanley din Atena, unde am ajuns la vremea cinei. A urmat un mic tur în centrul Atenei, la frumoasele clădiri ale Universității și Academiei Greciei.

Ziua II, 9 oct. 2015. Lăsăm în urmă Atena și ne îndreptăm spre Loutraki, orășel renumit pentru izvoarele de apă termală.

DSC_0048

Urcăm la cota 700, la mânăstirea Sfântului Patapie, sfânt egiptean de origine, dar care a trăit la Constantinopol în secolele IV-V. Acolo el a săvârșit multe minuni, în special vindecări de cancer.  Sfintele sale moaște au fost descoperite într-o peșteră, în anul 1904, și prin ele Dumnezeu continuă să săvârșească minuni, îndeosebi pentru cei bolnavi.

DSC_0080

În calendarul ortodox, Sf. Patapie este prăznuit pe 8 decembrie. În aceeași mânăstire se păstrează sfintele moaște a încă doi sfinți: Sfânta Ipomoni (Răbdare, în limba greacă) și Sfântul Nikon Smeritul.

Locul unde este așezată Mânăstirea Sf. Patapie oferă o priveliște de vis: de la înălțime se vede orașul Corint și locul unde se întâlnesc două mări, Marea Egee și Marea Ionică.

DSC_0065

La întoarcere, ne oprim în dreptul Canalului Corint, care unește cele două mări și a fost construit între anii 1881 și 1883. Cu o lungime de 6 km, adâncime de 8 m și lățime de 21 m, Canalul Corint este folosit în general de vasele mici de transport și de vasele turistice.

DSC_0110

De la Loutraki mergem spre orașul Kalavrita, în apropierea căruia se află Mânăstirea Mega Spileo, în limba română „marea peșteră”. Aceasta este probabil cea mai veche mânăstire din Grecia, întemeiată în anul 362 de doi frați din Tesalonic, Simeon și Teodor, în peștera în care a fost descoperită în chip minunat o icoană a Maicii Domnului.

DSC_0140

Se crede că această icoană a fost zugrăvită de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Impresionează prin culoarea neagră pe care a căpătat-o datorită deselor incendii care au atins de-a lungul timpului mânăstirea.

DSC_0164

Încheiem ziua în orașul Patras, unde ne închinăm la cele două biserici dedicate Sfântului Apostol Andrei. Biserica veche a fost ridicată pe locul unde a fost omorât Sfântul Apostol, răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X.

DSC_0232

 

Biserica nouă a fost întemeiată la începutul secolului XX de regele George I și este cea mai mare biserică din Balcani, cu o capacitate de aprox. 6000 de persoane. Aici se păstrează o parte din capul Sfântului Andrei, precum și o bucată din crucea în formă de X pe care a fost martirizat cel dintâi chemat dintre Apostoli.

DSC_0252

Ziua III, 10 oct. 2015

Am pornit dis de dimineață spre portul Kilini, de unde luăm ferryboatul către Insula Kefalonia. Este pentru prima dată când într-un pelerinaj organizat de Parohia noastră ajungem pe această insulă, cea mai mare dintre insulele ionice. După un drum de aproape o oră ajungem la Mânăstirea Sfântului Gherasim, cea mai mare mânăstire de maici din întreaga insulă. Aici se păstrează moaștele Sfântului Gherasim, trăitor în sec. al XVI-lea, tuns în monahism în Sfântul Munte Athos, slujitor timp de 12 ani la Biserica Învierii Domnului din Ierusalim și apoi retras în sihăstrie într-o peșteră din Kefalonia. Unul dintre cuvintele lui preferate era: „Copii, fiți blânzi unii cu alții și nu gândiți cu mândrie!”

Sfintele sale moaște sunt păstrate cu mare evlavie într-o raclă de sticlă, pusă la rândul ei într-un sarcofag de argint, fiind de ajutor mai ales celor tulburați de duhuri necurate. Sfântul Gherasim este pomenit pe 16 august și 20 octombrie, când au loc procesiuni impresionante cu sfintele sale moaște.

Mergem apoi în satul Markopoulo, la Biserica Maicii Domnului numită „Langouvarda”, acolo unde în fiecare an, în Postul Adormirii Maicii Domnului, se arată o specie unică de șerpi, lungi de aprox. 60 de cm. și însemnați cu o cruce albă pe cap și pe limbă. În ziua de 6 august, de Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, șerpii intră în biserică în timpul slujbei, se încolăcesc de sfeșnice și icoane și chiar de mâinile credincioșilor, fiind foarte prietenoși. După slujba din ziua de 15 august, șerpii devin oarecum agresivi și ies din biserică, întorcându-se în pustiul din zonă. Oricât ar fi căutați aceștia, ei nu vor putea fi găsiți până în anul următor, când se arată din nou. O tradiție locală spune că atunci când mânăstirea a fost atacată de pirați, prin anul 1705, maicile s-au rugat Prea Sfintei Fecioare Maria să le transforme în șerpi, pentru a nu fi batjocorite de pirați. Rugăciunea lor a fost ascultată, iar pirații au fugit, înfricoșați la vederea șerpilor.

La câțiva kilometri de satul Pastra vizităm biserica unde are loc o altă minune a Maicii Domnului, aceea a reînfloririi anuale a crinilor. Crinii care sunt puși la icoanele Maicii Domnului din biserică, deși după un timp se ofilesc, în mod miraculos reînfloresc, umplând biserica de mireasmă bine plăcută.

 

ÎPS Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale: Doamne, mă las în mâinile Tale!

 

Cum putem în lumea de astăzi să ne mărturisim credinţa, să o transmitem ca pe o stare de lumină, de har, de înviere, ca pe o stare de iubire pe care am primit‑o în apa botezului? De câte ori nu dăm greş în încercarea de a transmite mai departe credinţa, şi de câte ori nu dăm dovadă de slăbiciune, noi, creştinii! De îndată ce vedem că fratele nostru a căzut sau s‑a rănit, ne dăm bătuţi, ni se pare că toate strădaniile noastre sunt deşarte, că nimic nu are rost. Dar întotdeauna nădejdea în Dumnezeu face să învie morţii; ne vindecă rănile şi mai ales, în adâncul sufletului nostru, încrederea, curajul şi nădejdea în Domnul fac din noi făpturi ale Învierii.

Nu trebuie să ne descurajăm. Ca purtători de Hristos, ca frați ai lui Hristos Dumnezeu‑Omul avem nevoie astăzi de acest curaj, de această stare de spirit. Domnul spune: „Nimeni, aprinzând făclia, n‑o ascunde sub un vas, sau n‑o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina” (Luca 8, 16). Însă noi nu avem curajul vieţii în Hristos, al luminii, al harului pe care l‑am primit; nu îndrăznim să le dăruim, să le arătăm, să le facem văzute de ceilalţi, ci mereu le ascundem: nu trebuie ca soţul nostru, sau colegii, să ştie că suntem credincioşi, copiii nu îndrăznesc să spună la şcoală că sunt credincioşi, de teamă ca ceilalţi să nu râdă de ei. Tot aşa în diferitele situaţii în societate, în loc să luminăm pe ceilalţi, noi îi afundăm în întuneric, pentru că ascundem lumina pe care am primit‑o. Ne este ruşine de ceea ce suntem. Pentru că nu avem curajul mărturisirii, lumea de astăzi nu sporește duhovnicește. Şi adesea astăzi, mai ales în societăţile occidentale, ne e teamă că numărul creştinilor va scădea în aşa fel încât vor deveni invizibili. Domnul ne spune: Dacă aveţi lumina, nu o ascundeţi, ci arătaţi‑o, daţi‑o la iveală, nu vă fie ruşine de această lumină. Să ne întrebăm dacă o avem cu adevărat, sau numai zicem că o avem. 

Domnul ne întreabă: Poţi să‑ţi dai astăzi viaţa pentru Mine? Poţi să te lepezi de tine? Zice Domnul: „cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie!” (Marcu 8, 35). A se lepăda de sine înseamnă să ne lepădăm în fiecare zi, în fiecare clipă, de voia noastră proprie, să murim nouă înşine şi să facem să lucreze în noi voia lui Dumnezeu, care adesea se arată prin fratele meu, prin cel care este alături de mine, care are nevoie de mine, pentru ca lumina lui Hristos să fie întru noi.

Fiecare dintre noi este un dar al lui Dumnezeu, și pentru fiecare în parte Hristos Se jertfește. Acest lucru este extraordinar, dar niciodată nu ne privim pe noi‑înșine zicând: ce dar al lui Dumnezeu sunt eu!Putem, fireşte, să fim foarte critici cu noi înșine, și nemulțumiti până la disperare, dar putem şi să spunem ce mult iubim darul pe care Dumnezeu ni l‑a făcut, adică viața noastră și pe noi înșine. Poate trebuie să ne privim din când în când şi să ne întrebăm: oare este în mine semnul acestei iubiri pentru mine însumi, și care‑ar fi el? Oare mă iubesc pentru că sunt chipul lui Dumnezeu? Vreau oare să cresc în asemănarea cu Dumnezeu? Şi când avem un copil, bucuria este nemăsurată, necrezut de mare. Nu putem pune în cuvinte bucuria unui părinte duhovnicesc care îşi vede fiul înaintând în viaţa sa duhovnicească, ieşind dintr‑o luptă înfricoşată cu sine însuşi, şi ieşind biruitor; această bucurie este de nedescris. Şi ce dar, pentru un părinte după trup, de a avea un fiu şi încă a‑l însoţi pe parcursul vieţii, şi a vedea că a ieşit biruitor nu numai în lupta acestei vieţi, ci şi din lupta sa lăuntrică, biruind duhovniceşte, şi că s‑a împlinit! Ce bucurie amestecată cu lacrimi! Căci aşa este cu fiii, atât cei duhovniceşti, cât şi cei după trup. Fiii sunt daţi familiilor lor pentru a fi crescuţi în iubire şi în slava lui Dumnezeu, căci nu spunem destul de des acest lucru, dar într‑o familie, copilul trebuie să simtă şi slava lui Dumnezeu. 

Ce este slava lui Dumnezeu? Slava lui Dumnezeu este iubirea care străluceşte pe chipurile noastre, în bucurie. O bucurie de nespus, o fericire care nu se poate exprima, dar pe care o trăim. Este slava lui Dumnezeu în om. Este slava Învierii, această sămânţă pe care o purtăm întru noi de la botez, şi care uneori cu timpul se pierde. Şi pentru ce se pierde? Putem face ceva să nu se întâmple așa? Uneori suntem mai înflăcăraţi în credinţa noastră, iar alteori mai puţin, uneori suntem mai atenţi la ceea ce se petrece în lume, la felul în care am reuşit, în care ne‑am aşezat în lumea aceasta, care este atât de trecătoare! Totul trece dintr‑odată… Totul se duce şi ce va rămâne în urma noastră?

În Hristos înțelegem lumea de la Moarte și Înviere, adică de la sfârșit la început, înțelegem sensul Nașterii prin Moartea și învierea lui Hristos. Prin Întruparea şi Învierea Sa Hristos a răsturnat toate, şi a preschimbat timpul. De acum timpul este un timp al Învierii, iar nu al morţii, pentru că timpul care trece nu trece spre moarte, ci trece apropiindu‑ne de Hristos, adică de viață. Astfel, nu înţelegem viaţa după naştere, ci după moarte, căci plecăm de la sfârşit pentru a vedea despre ce este vorba la început, pentru a înțelege sensul vieții pe pământ. Iar acest înţeles nu este moartea, ci viaţa. Pentru ce oare Domnul ne‑ar fi zidit pentru moarte? Oare în aceasta S‑ar bucura El? Niciodată! Ci pentru viaţă ne‑a zidit. Deci suntem făpturi ale vieţii. Nu avem nevoie de mare lucru pentru a trăi, ci de foarte puţine. Un copil, când este dat de Dumnezeu, ce are el? Ce bunuri posedă? Nimic. Se lasă în mâinile părinţilor săi, cu totul, cu o încredere fără seamăn. Iată ce putem simţi lăsându‑ne în mâinile lui Dumnezeu. 

Făcându‑ne făpturi de lumină de la botezul nostru, putem de acum să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu şi să spunem această rugăciune: „Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine”.

Sursa: Apostolia – Revistă de spiritualitate ortodoxă și informare

De ce postim la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul?

De ce postim la Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul?

Biserica Ortodoxa pomeneste pe 29 august Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Amintim ca Sfantul Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, sotia fratelui sau. Din acest motiv, Irodiada il ura de moarte pe Ioan Botezatorul.

La un ospat, Salomeea, fiica Irodiadei, danseaza si il bucura atat de mult pe Irod, incat ii spune ca ii va da orice ii va cere, pana la jumatate din imparatia sa. La indemnul Irodiadei, Salomeea va cere capul Sfantului Ioan Botezatorul. O traditie spune ca dupa ce i-au adus capul lui Ioan, Irodiada a poruncit sa fie ingropat departe de trupul acestuia, de teama ca Sfantul Ioan Botezatorul sa nu invieze.

Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este zi de post aspru. In aceasta zi nu se face nici o dezlegare la mancare de dulce. Biserica ne indeamna sa postim in aceasta zi pentru a fi asemanatori lui Ioan care si-a petrecut viata in post si rugaciune.

Totodata ne cheama sa postim pentru a nu urma lui Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul: „In tot chipul se cuvine sa fim noi in aceasta zi cu intristare si mahnire, si nu a avea placerea pantecelui, pentru viata cea infranata a sfantului si pentru varsarea lui de sange, cea prin necurata ucidere de catre Irod. Caci capul Inaintemergatorului a fost taiat la ospat din cauza jocurilor desfranatei dansatoare si din cauza imbuibarii pantecelui si junghierii si varsarii de sange de diferite vietati; iar noua nu se cuvine a manca nici una din aceste vietati, ca sa nu ne aratam a urma imbuibarilor lui Irod” (Minei pe August).

In concluzie, postul din ziua pomenirii mortii Sfantului Ioan Botezatorul nu se refera numai la intristarea adusa de uciderea lui. Sa nu uitam ca avem martiri care sunt sarbatoriti de Biserica fara ca ziua lor de pomenire sa fie zi de post. Preafericitul Parinte Patriarh Daniel intr-una din predicile sale a afirmat ca „Postul din aceasta zi are si scopul sa ne aminteasca faptul ca neinfranarea de la patimile trupesti intra in conflict cu dreptatea si sfintenia sau poate chiar duce la uciderea unor oameni nevinovati”.

Pentru linistea acelor crestini, care din motive binecuvantate, nu se pot abtine de la mancarea de dulce in aceasta zi si nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a manca fara ulei, adica o mancare cat mai uscata, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.”
Adrian Cocosila

Adormirea Maicii Domnului sau „Paștele verii”

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este considerata de mai multi teologi drept „Pastele verii”, fiind sarbatoarea cea mai cunoscuta in popor din acest anotimp si cea mai importanta din cele inchinate Nascatoarei de Dumnezeu. In aceasta zi, ortodocsii sarbatoresc atat moartea si ingroparea, cat si invierea si inaltarea la cer a Maicii Domnului.

Asemanarile dintre cele doua mari praznice imparatesti sunt exprimate in modul cel mai evident la nivel liturgic. In acest sens, Maica Domnului este singura dintre Sfintii Bisericii Ortodoxe care are o randuiala liturgica a punerii in mormant asemenea cu cea a Mantuitorului Iisus Hristos.

Credinciosii care participa la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului retraiesc parca o noua Sambata Mare din Saptamana Patimilor. In biserica se canta imne precum Prohodul si Binecuvantarile Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat in procesiune imprejurul locasului de cult.

Adormirea Maicii Domnului sau Pastele verii

Prohodul Maicii Domnului

In decursul timpului, in unele comunitati ortodoxe, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost imbogatita cu o cantare deosebita, anume Prohodul Maicii Domnului. Nu intamplator randuiala acestei slujbe are ca model pe cea a Prohodului Mantuitorului, din Sambata Mare, ea reprezentand un mod aparte in care Biserica isi manifesta preacinstirea sau supravenerarea la adresa Nascatoarei de Dumnezeu.

Prohodul Maicii Domnului a fost alcatuit de Manuel din Corint la inceputul secolului al XVI-lea, dupa modelul Prohodului Mantuitorului, care se canta in Vinerea Mare. Generalizata mai ales in bisericile rusesti, a patruns si in spatiul romanesc, prin traducerea facuta, in 1820, de Ion Pralea.

Aceasta cantare este incadrata in slujba de priveghere, cantandu-se in trei stari, fiecare respecatand linia melodica traditionala. Legatura dintre Sambata Mare si Adormirea Maicii Domnului este pusa in evidenta de strofele Prohodului Maicii Domnului: „In mormant Viata/ Ai fost pus, Hristoase,/ Si-a vietii Maica-acum/ intra in mormant/ Si se muta la viata cea de sus”.

Initial, Prohodul Domnului era cantat in timpul Utreniei, luand locul Polieleului. De aici si practica de a intercala versete din Psalmul 118, inaintea fiecarei strofe.

Potrivit acestei randuieli, Epitaful Maicii Domnului este adus din Sfantul Altar in mijlocul Bisericii dupa „Dumnezeu este Domnul…”. Este asezat in mijlocul bisericii, find tamaiat de trei ori imprejur, impreuna cu iconostasul si credinciosii. Dupa fiecare stare este rostita ectenia mica, urmata de tamaierea Epitafului, a iconostasului si a multimii. La finalul starii a treia, preotul tamaiaza epitaful, iconostasul si oamenii, in timp ce strana canta Binecuvantarile Maicii Domnului, dupa modelul Binecuvantarilor Invierii ce se canta in Marea Sambata si la Utrenia dumnicala pe parcursul integului an. Utrenia Praznicului continua apoi in mod firesc. In timpul Doxologiei Mari preotul tamaiaza epitaful de trei ori, iar dupa ultimul „Sfinte Dumnezeule”, epitaful este luat si purtat in procesiune in jurul bisericii.

Cu vremea, randuiala cantarii Prohodului Maicii Domnului s-a mutat in cadrul Vecerniei Mari, dupa imnul Sfantului Simeon, „Acum libereaza…”. Exista insa si biserici unde unele slujba Prohodului Maicii Domnului este oficiata ca randuiala individuala, inaintea Vecerniei Mari. La sfarsit, se iese afara si se inconjoara biserica cu un epitaf pe care este reprezentata Adormirea Maicii Domnului. Epitaful este purtat in procesiune in acelasi fel ca si Epitaful Mantuitorului in Saptamana Mare, cu exceptia ca nu este asezat pe Sfanta Masa.

Procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului la Ierusalim

Procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului a fost oficiata in Ierusalim inca din vechime. De aici s-a raspandit in Rusia si in celelalte tari ortodoxe. In Ierusalim, slujba este oficiata in timpul Vecerniei Adormirii Maicii Domnului. In unele biserici si manastiri din Rusia, aceasta este oficiata a treia zi dupa praznic.

Adormirea maicii Domnului sau Pastele verii

Nicaieri nu este praznicul Adormirii Maicii Domnului sarbatorit cu o mai mare solemnitate ca in Ierusalim. In ajunul sarbatorii, o mare procesiune incepe la Patriarhia din Ierusalim continuand pe strazile inguste ale Orasului Vechi, inaintand incet catre Ghetsimani. Epitaful Adormirii Maicii Domnului se afla in fruntea procesiunii, formate din clerici, monahi, maici, si pelerini care ii urmeaza. Dupa aproximativ doua ore de mers procesiunea se incheie la biserica de aici, cu Slujba Prohodului.

Adormirea Maicii Domnului sau Pastele Verii

Biserica Maronita pastreaza o traditie potrivit careia cea de-a treia Anafora a Apostolului Petru sau Sharrar ar fi fost initial compusa pentru si folosita la inmormantarea Maicii Domnului. Aceasta traditie s-a dezvoltat probabil deoarece in forma sa finala anaforaua contine douasprezece paragrafe, cate unul pentru fiecare Apostol prezent la inmormantarea Nascatoarei de Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului si bucuria pascala

Praznicul Adormirii Maicii Domnului sau „Pastele verii”, adevereste si intareste credinta noastra in invierea cea de obste. Invierea si Inaltarea Maicii Domnului la cer nu trebuie privite ca niste privilegii ale ei personale, deoarece, spre deosebire de Mantuitorul, nu a inviat prin propria sa putere, ci ea a fost dusa in Imparatia Cerurilor de catre ingeri. Mormantul si moartea nu au putut-o tine pe Maica Vietii, caci nu putea suferi stricaciunea cea care L-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului, desi este invaluita in tristete, ne face partasi mai ales bucuriei pascale, deoarece noi marturism ca Nascatoarea de Dumnezeu se afla acum in stare de inviere.

Radu Alexandru

Vacanță la Școala Parohială Adormirea Maicii Domnului din Zaragoza

DSC_0032

Duminică, 21 iunie, a fost ultima zi de clasă din acest an școlar la Școala Parohială din Zaragoza. Copiii prezenți au primit diplome, iar profesorii și profesoarele câte un buchet de flori, ca semn de recunoștină pentru activitatea pe care o desfășoară voluntar la Parohia Ortodoxă Română din Zaragoza. În anul școlar 2014-2015 au frecventat cursurile Școlii Parohiale aprox. 80 de copii, cu vârste între 3 și 16 ani, participând la ore de Religie ortodoxă, Limba și literatura română, Istoria și geografia României, Limba engleză și activități educative pentru cei mai mici. De asemenea, în cadrul Școlii Parohiale au fost predate cursuri de pictură icoane pe sticle (prezb. Claudia Covaciu), s-a organizat Corul tinerilor „Zori de zi” (prezb. Irina Nae) și au avut loc ateliere cu diferite tematici: încondeierea ouălor de Paști, ornamente pentru Pomul de Crăciun, mărțișoare etc. Mulțumim celor care și-au pus toată priceperea și răbdarea pentru a semăna învățătura cea bună în sufletele și mințile copiilor, și anume profesorilor și voluntarilor de la Școala Parohială: Tudor Monica, Condruț Lucian, Botnari Adriana, Bârsan Carmen, Rotariu Angela, Pricop Marinela, Buga Aurica, Marian Marinela, Gherase Andreea, Bârzu Lisa Andreea. Mulțumim și părinților care i-au adus pe copilași la Biserică și s-au implicat în diverse moduri în activitatea Școlii Parohiale, iar copilașilor și tinerilor din Parohie le dorim să crească frumos și sănătos, cu binecuvântarea Domnului în inimile și mințile lor, ca să fie bucurie și lumină pentru familii și pentru Biserica lui Hristos. Vacanță plăcută tuturor și să ne revedem cu bine la toamnă, pentru un nou an școlar!

Excursie de Ziua Copilului la Parcul faunistic Lacuniacha

Una dintre cele mai frumoase zile din an este ziua de 1 iunie, Ziua Copilului, prilej de bucurie atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Anul acesta, copiii de la Școala Parohială “Adormirea Maicii Domnului” din Zaragoza au petrecut aceasta frumoasă zi la munte, în Parcul Natural Lacuniacha, fiind insoțiți de părinți, de doamnele preotese Irina și Claudia ,de părintele Florin și de profesorii și profesoarele de la Școala Parohială. În acel loc minunat au vizitat un parc faunistic foarte mare, unde au văzut cerbi, căprioare, urși, lupi și multe alte animale, bucurându-se și explorând fiecare colțișor frumos de natura.

Atât pe copii, cât și pe noi, cei mari, ne-au impresionat foarte mult modul de viață al animalelor și felul în care supraviețuiesc în acel loc. Ghidul care ne-a însoțit ne-a ajutat să descoperim multe lucruri interesante. Așa am aflat, de exemplu, că în fiecare an cerbului îi cad coarnele și îi cresc altele mult mai mari și mai puternice.

Am facut multe fotografii, ne-am bucurat de ciripitul păsărelelor, am respirat aer curat de munte și am cântat, petrecând astfel o zi frumoasă în parcul faunistic.

După ce am văzut toate animăluțele ,am luat masa într-un loc special amenajat și ne-am relaxat puțin, deoarece drumul a fost destul de lung și anevoios. Până la ora de întoarcere la Zaragoza am petrecut frumos cu toții, bucurându-ne de frumusețile oferite de natură.

Alături de copii și noi cei mari ne-am bucurat nespus, căci nu există limită de vârstă atunci când se sărbătorește Ziua Copilului. Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil și, măcar o dată pe an, să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi, să zâmbim curat și să permitem inocenței să înflorească în inimile noastre.

Ne-am întors acasă plini de amintiri frumoase și de bucurie, căci copiii sunt cei care ne fac de multe ori zilele mai frumoase și pentru care ajungem la un moment dat să trăim.

Bunul Dumnezeu să ne ajute ca și anul următor să petrecem această zi frumoasă împreună, ca și anul acesta, cu pace, bucurie și momente de neuitat.

 

Marinela Pricop,

Școala Parohială “Adormirea Maicii Domnului”, Zaragoza.

30 mai 2015

DSC_0017DSC_0035DSC_0041DSC_0052DSC_0095DSC_0167DSC_0173DSC_0189DSC_0149DSC_0195DSC_0204

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe prăznuit la Parohia Ortodoxă Română din Zaragoza

Sf-Gheorghe1

Ziua Sfântului Gheorghe, aleasă ca și zi de sărbătoare a comunității românești din Aragon, a fost sărbătorită în chip deosebit anul acesta. Praznuirea a început în mod firesc cu slujba Sfintei Liturghii, oficiată la Biserica parohială din calle Florentino Ballesteros nr. 23 de preoții Aurel Nae și Florin Claudiu Covaciu, la care au participat circa 300 de credincioși și reprezentați ai asociațiilor românești din Zaragoza. La slujbă au fost prezenți înalți demnitari români și invitați din țară: dl. Ion Vîlcu, Ambasadorul României în Regatul Spaniei, dl. Alexandru Ioan Steriu, Consulul României la Zaragoza, dra. Alexandra Cârstea, expert în cadrul Institutului Cultural Român.

NIK_9825 (1)

Bucuria credincioșilor de a trăi în rugăciune și cântare ziua Sfântului Gheorghe, unul dintre cei mai populari și mai iubiți sfinți ai creștinismului, a fost amplificată de participarea la slujbă a doi mari artiști români, veniți special din țară pentru acest eveniment: dl. Gheorghe Turda și dna Veta Biriș. Dl. Turda a citit Apostolul zilei și a cântat două pricesne la vremea Împărtășitului, iar dna Veta Biriș a cântat de asemenea câteva pricesne, umplând de bucurie și emoție inimile celor prezenți.

NIK_9773 (2)

Preotul paroh Aurel Nae a citit Evanghelia de la Ioan, în care Mântuitorul Iisus Hristos dă creștinilor îndemnul de a se iubi unii pe alții, și a arătat cum Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a împlinit chiar cu prețul vieții sale această poruncă. Sf. Gheorghe s-a născut într-o familie creștină din Capadocia (Asia Mică), în vremea lui Dioclețian, împăratul roman care a declanșat cea mai mare persecuție împotriva creștinilor. Îmbrățișând cariera militară, Sfântul Gheorghe s-a distins prin priceperea și curajul său, ajungând chiar comandant al armatei imperiale. Când împăratul a pornit persecuția împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit că și el este creștin și că alege să-i slujească lui Hristos decât unui împărat păgân. A fost întemnițat și torturat pentru a renunța la credința sa, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul, în ziua de 23 aprilie 303. Sfântul Gheorghe este numit și purtător de biruință, pentru că prin credința și răbdarea sa a biruit răul și toate suferințele provocate de necredința și ura prigonitorilor. Mulți creștini îi poartă numele, iar anumite țări, regiuni și orașe l-au ales drept ocrotitor: Anglia, Georgia, Grecia, Etiopia, Moldova, Rusia, Serbia. În Spania, Sfântul Gheorghe – San Jorge – este considerat patronul regiunilor Aragon și Catalunia, precum și al orașului Barcelona.

NIK_9796 (2)

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Excelența sa, dl. Ion Vîlcu, Ambasadorul României în Spania, a adresat credincioșilor un mesaj de salut și felicitare cu ocazia sărbătorii Sfântului Gheorghe, arătând că poporul român atunci a rezistat mai bine în istorie, când a fost unit în jurul valorilor spirituale ale credinței și ale binelui. Domnia sa s-a arătat încântat de spiritul de familie pe care l-a întâlnit în toate bisericile și comunitățile românești din Spania și a adresat celor prezenți îndemnul de a continua pe toate căile, în parohii, comunități și asociații, lucrarea de păstrare a valorilor și tradițiilor autentice românești.

NIK_9835

În numele întregii Parohii din Zaragoza, preoții slujitori au oferit oaspeților câte o icoană, ca semn de prețuire și de rugăciune înălțată către Dumnezeu pentru a-i ocroti și călăuzi în activitatea lor. Domnul Gheorghe Turda și dna Veta Biriș au primit din partea Parohiei Diploma de Vrednicie, pentru participarea deosebită la  Ziua Comunităţii Româneşti din Aragon şi ca “modest semn de recunoștință pentru întreaga activitate desfăşurată cu devotament în slujba spiritualității poporului român”.

NIK_9869

 Foto 1-5: Popa Emil și Anca 

În încheiere, toți credincioșii au putut atinge și săruta o părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, dăruită Parohiei Adormirea Maicii Domnului din Zaragoza în anul 2012 de către parohul Bisericii Sf. Pantelimon din Megara, Grecia.

Mulți dintre credincioșii ortodocși, în frunte cu preoții din cele 6 parohii din Comunitatea de Aragon, au participat apoi la serbarea organizată de Asociația Acasă în Parcul de Atracții din Zaragoza. Aici corul Doxologia, format din preoții și preotesele din Aragon, precum și din cântăreții de strană din Zaragoza, Calatayud, Huesca, Alcaniz, Teruel și Mallen, dirijat de pr. Sorin Gheorghe Ilincăi din Calatayud, a susținut un concert de cântări ortodoxe din perioada pascală (Hristos a înviat, Învierea Ta Hristoase, Cu trupul adormind, Îngerul a strigat) și cântece tradiționale românești (Nu uita că ești român, Cântec despre Bucovina, Așa-i românul și Frați români din lumea-ntreagă).

906699_1072957399385266_5201478997527924961_o

Foto 6: Zoltan K. Bartha

Deși departe de casă, prin credința creștină și tradițiile autentice, românii din Aragon au făcut din ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe o adevărată sărbătoare a sufletului și spiritualității românești.

Pr. paroh Aurel Nae,
Parohia Adormirea Maicii Domnului, Zaragoza

Slujba de Înviere la Zaragoza

Afis Pasti imag

Deniile din Săptămâna Patimilor, pregătire pentru Înviere

denii

Deniile sunt slujbe care se săvârșesc începând cu seara Floriilor, pana în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamna priveghere sau slujbă de noapte. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru ca ele se săvârșesc seara, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopții…”.

Denia cuprinde cântări și rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paști (cântările „Iată, Mirele vine…”, „Cămara Ta, Mântuitorule”, „Când slăviți ucenici…”).

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. El este o pre-închipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pildă dată omului, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Marți se face pomenirea celor zece fecioare, dintre care cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut și candelă și ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei reprezinta evlavia însoțită de milostenie.

Miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos, pe treizeci de arginți.

Joi este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească a lui Iisus și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specifice deniei de joi seara sunt citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.

În Vinerea Mare se face pomenirea Sfintelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului care s-a pocăit. În dimineața acestei zile, se scoate Sfântul Epitaf din Sfântul Altar și se așează pe o masă  în mijlocul bisericii. Sfântul Epitaf este o pânză pe care este pictată sau brodată punerea în mormânt a Mântuitorului. Potrivit tradiției, credincioșii săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, apoi trec pe sub masa pe care este așezat. Seara se oficiază Prohodul Domnului, în timpul căruia se înconjoară biserica în procesiune cu Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf.

epitaf 2

În Sâmbăta Mare prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiți.

Sâmbătă seara, începe Slujba Învierii, cu chemarea preotului: Veniți de luați lumină!  Ajunși în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișam, să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le„.

Adrian Cocosila

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.